... a man of understanding is of an excellent spirit ... (Prov. 17:27b)

Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi de la cuvintele gurii mele (Proverbe 5:7).

Șehem, deși aflat la vârsta maturității, este considerat un tânăr, un lipsit de judecată, pentru că nu rațiunea îl stăpânea, ci libidoul, dorința sexuală: Tînărul n’a pregetat să facă lucrul acesta, căci iubea pe fata lui Iacov, şi era cel mai bine văzut în casa tatălui său (Genesis 34:19).

Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge (Proverbe 5:6).

Este o nebunie să crezi că poți îmbrățișa o străină, și apoi să poți rămâne pe calea vieții, căindu-te de greșeala ta. Aceasta a fost uneori și greșeala lui Solomon, “Am hotărît în inima mea să-mi veselesc trupul cu vin, în timp ce inima mă va cîrmui cu înţelepciune, şi să stărui astfel în nebunie, pînă voi vedea ce este bine să facă fiii oamenilor supt ceruri, în tot timpul vieţii lor” (Ecl. 2:3). De vreme ce străina rătăcește pe căile ei, te înșeli dacă crezi că poți să vezi în ce direcție o ia.

… ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi” (Proverbe 5:9)

“Vlaga ta”, în engleză, trad. KJV: onoarea ta, sau ce ai tu mai de preț, floarea vârstei tale, frumusețea trupului tău, buna părere, a celor aleși, despre tine. Cât de mult a avut de suferit David din partea copiilor și a servitorilor săi, după ce a păcătuit cu Batșeba…

Proverbe 3:7 Nu te socoti singur înțelept; teme-te de Domnul, și abate-te de la rău!

Frica de Domnul îl face pe om să aibă o părere smerită despre sine.

Când faraonul a cerut lui Iosif, renumit pentru frica de Domnul, să îi interpreteze un vis, Iosif i-a mărturisit că el nu are niciun dar, ci Dumnezeu îi va da un răspuns care să îl mulțumească:  Iosif a răspuns lui Faraon: Nu eu! Dumnezeu este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon! (Gen. 41:16)

Proverbe 3:5 ”Încrede-te în Domnul din toată inima ta, și nu te bizui pe înțelepciunea ta!”

Când oamenii se bizuiesc pe înțelepciunea proprie, chiar și cei mai frumoși boboci ai întreprinderii lor se usucă, și cele mai puțin probabile lucruri li se întâmplă. Lui Dumnezeu îi place să le dovedească că greșesc atunci când se încred în forțele proprii, așa cum a procedat în cazul filistenilor, cu Goliat. Trebuie, deci, să învățăm să nu ne încredem în noi înșine, ci numai în Dumnezeu, pe care Îl numim Încrederea noastră.

Nu se încred în Dumnezeu cei care nu se bazează numai pe El.

Proverbe 3:4 ”Și astfel vei căpăta trecere și minte sănătoasă, înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.”

Așa au căpătat trecere Iosif, Moise sau David, fiind oameni după inima lui Dumnezeu, și orice ar fi făcut, au fost pe placul oamenilor. Dumnezeu e formator de opinii, și înclină inimile oamenilor în direcția pe care o vrea El, fapt pentru care Ezra îi aduce de mai multe ori mulțumiri:

Proverbe 3:3 ”Să nu te părăsească bunătatea și credincioșia: leagă-ți-le la gît, scrie-le pe tăblița inimii tale.”

Să nu te părăsească bunătatea veritabilă, nu cea firească, morală, ci cea dreaptă: quoad fontem, and quoad finem. Cei care, ca păgânii sau ipocriții, fac altfel, își adună comorile înaintea ochilor și urechilor oamenilor, ca în lăzi care nu au nici încuietori, nici chei, ca să fie păstrate în siguranță.