Suntem îndemnați, uneori, să ne abținem a făptui ostentativ, la vedere, de dragul slavei omenești (Matei 6, 1-6), dar încurajați, alteori, să arătăm lumii faptele noastre bune, care să devină, astfel, model pentru ceilalți și prilej de slavă adusă Creatorului (Matei 5, 16; 1Petru 2, 12). Așadar, faptei îi stă bine când discreția, ascunderea, când vizibilitatea exemplară. (A. Pleșu, Parabolele lui Iisus, pag. 57)
Când nu ai întrebările potrivite, nu înțelegi nici ceea ce credeai că înțelegi. (A. Pleșu, Parabolele lui Iisus, pag. 46)
Lăsaţi deoparte nerozia şi veţi trăi, pentru ca în veac să împărăţiţi; căutaţi lucrarea minţii, ca să puteţi trăi, şi drept călăuziţi-vă înţelegerea prin cunoaştere. (Prov. 9:6, trad. Anania)
O comunitate care, la ieșirea din biserică, trăiește în răspăr cu Liturghia „nu face voia Tatălui”. Aș risca o afirmație pentru care nu cred să capăt solidaritatea funcționărimii bisericești: înclin să cred că, dacă Dumnezeu ar avea de ales între o comunitate derapantă, dar activă ritual, și o comunitate neglijentă ritual, dar cuviincioasă, ar alege-o pe cea de-a doua. A. Pleșu, Parabolele lui Iisus
Eul propriu, cutumele, cei apropiați, averea, afacerile și puzderia de ocupații cotidiene își pierd înțelesul și aura dacă devin "închisori", dacă obturează zenitul, dacă dincolo de ele nu mai percepem nimic. Ele pot fi un "conținut" de viață, o obsesie epuizantă, dar nu un sens de viață. Sensul nu e în ele. Sensul se poate manifesta în perimetrul lor, dar numai ca ceva adăugat, ca un bonus venit din afara lor, dintr-o altă dimensiune, dintr-un alt cer. A. Pleșu, Parabolele lui Iisus
”Iubirea hristică nu se poate dărui pietrelor, firilor îndărătnice sau îndobitocite, răzvrătiților profesioniști și adormiților. Nu contaminează, somnambulic, pe toată lumea. E de față pentru toți, dar nu pentru oricine.” Andrei Pleșu, Parabolele lui Iisus.
A rămâne definitiv „în afară” e, așadar, un destin rezervat strict celor care ratează întâlnirea cu inevidența luminoasă a Împărăției, care refuză, din principiu, să pășească înăuntru. După 2Corinteni 4,3-4, acest refuz e rezultatul împletirii dintre mineralizarea conștiinței individuale și intervenția prințului acestei lumi („... dumnezeul veacului acestuia a orbit mințile necredincioșilor...”). Andrei Pleșu, Parabolele lui Iisus.
Apostolii trebuie să se miște liber și benefic dinaintea oamenilor (Lumina sub obroc), căci Sursa de la care își iau mandatul nu poate fi camuflată (Cetatea de pe munte). A. Pleșu, Parabolele lui Iisus