Pentru a rezuma conferința Erasmus a lui Russell Moore din 2016, Rod Dreher scria: Moore consideră că a spune că cea mai bună metodă de a influența cultura pentru Hristos este de a ne opri din încercarea noastră “de a influența lumea pentru Hristos”. Mai bine să fim creștini în adâncul ființei noastre, și să permitem vieții noastre neconforme cu a celor din jur să fie mărturia noastră.

de Peter Leithart

Iată-ne la Capitolul 8. În capitolul 7 Solomon redă cuvântarea Doamnei Prostie/Nebunie, cea adulteră, care îi ademenește pe oamenii cu minte simplă/pe nechibzuiți la casa ei, pentru o noapte de erotism.În capitolul 8 Solomon continuă cu mesajul Doamnei Înțelepciune, care se oferă pe sine ca mijloc pentru a ajunge la conducere, onoare și bogăție. Cele două cuvântări formează un diptih (Waltke), și pun în contrast două căi care se deschid înaintea tânărului, eroul dramei romantice a cărții Proverbe. Doamna Nebunie oferă plăcerea instantaneu, și satisfacții pe un pat acoperit cu ierburi parfumate. Vorbirea ei este seducătoare, ispititoare, plăcută, dar efectul coabitării cu ea este sărăcia, rușinea și moartea. Mesajul Doamnei Înțelepciune este mai puțin interesant, ea adresând chemarea spre gândire, spre ceea ce este drept, și nu încurcat și pervertit. Dar răsplata celor care o urmează constă în bunăstare materială, onoare, putere, viața în înțelesul ei cel mai complet. Contrastul cheie dintre cele două căi, sau al celor două femei, este dat în versetele 35 și 36: Căci celce mă găsește, găsește viața, și capătă bunăvoința Domnului. Dar celce păcătuiește împotriva mea își vatămă sufletul său; toți ceice mă urăsc pe mine, iubesc moartea.

de Peter Leithart

Capitolul 23 se depărtează de stilul normal de până acum al cărții Proverbelor, nu numai în sensul că în acest capitol proverbele sunt mai lungi, dar și pentru că ele sunt mai enigmatice decât cele din restul cărții, sau cel puțin așa par. De exemplu, prima secțiune, versetele 1-3, pare să recomande suicidul ca o soluție la ispita de a intra în favorurile unui conducător. Mai bine este să își taie cineva gâtul, decât să fie sedus de delicatețurile de pe masa regelui. Acesta este un avertisment sănătos pentru activiștii creștini care dau din coate pentru a ajunge la masa celor sus-puși. Dar mesajul nu este chiar atât de evident.

Peter Leithart

Apostolul Pavel, plimbându-se prin Atena, nu este impresionat de arhitectură, cultură sau artă. El observă că orașul este plin de idoli, și acesta este motivul care îl stârnește în duh (Fapte 17:16). Iar aceasta ne stârnește și nouă câteva reflecții.

Ce a văzut Pavel, și alții nu au observat? Ce ar putea să îl stârnească pe Pavel astăzi, dacă s-ar plimba prin Times Square sau Millenium Park, într-o după amiază de duminică? Ce idoli ar localiza? Oare și evreii care locuiau în Atena au observat idolatria ateniană? Suntem noi stârniți de idolii care ne înconjoară? Ar trebui să fim, oare? Sau suntem obișnuiți să trăim printre ei?

Dustin Messer

În cartea sa, intitulată În apărarea mâncării, Michael Pollan face ceea ce este sugerat în titlu: apără mâncarea. Argumentul principal al autorului este faptul că există o presupoziție în spatele științei mâncării moderne, sau ”nutriționismului”, cum spune el, și anume că oamenii nu ar avea nevoie de mâncare, ci doar de nutrienți. Ca să fim înțeleși, știința modernă nu este încă în consens cu privire la nutrienții care sunt necesari pentru funcționarea optimă a oamenilor, dar oamenii de știință sunt totuși de acord cu faptul că mâncarea perfectă nu poate fi realizată în bucătărie, ci în laboratoare.

Pollan afirmă că: ”dacă ești un nutriționist, faci singurul lucru pe care-l poți face, și anume, descompui orice aliment în părți componente, și le studiezi pe acestea una câte una, chiar dacă procedând astfel ar însemna să ignori interacțiunile și contextele subtile, sau faptul că întregul ar fi mai mult, sau diferit, de suma părților componente.”

de Peter Leithart

Cartea Proverbe se încheie cu portretul ”femeii cinstite” (Cornilescu), sau ”femeia virtuoasă” (trad. ortodoxă), ”femeie vrednică” (tra. Bartolomeu Anania). Acest portret face trimitere la începutul cărții Proverbe, și la descrierea înțelepciunii. La fel ca în cazul Doamnei Înțelepciune, valoarea femeii virtuoase este mai mare decât cea a perlelor.