Pentru a exista în mod deplin, spațiul public trebuie să fie capabil să primească atât adevărul, cât și libertatea celor care se recunosc în el. (H.R. Patapievici, De ce nu avem o piață a ideilor)
Iubesc virilitatea celor care știu să-și facă destinul prin voință și curaj, și nu am încredere în lucrurile obținute prin hazard, umilință sau hatârul altora. (HR Patapievici, Politice, pag. 105)
Vina nu este a celui care vinde marfa care se cere, ci a celui care nu poate trăi decât cu această marfă inferioară. Din rațiuni teologice, omul modern este adict la producerea și reproducerea inferiorului. HR Patapievici, Omul recent.
Marea finețe a creștinismului scapă, azi, tocmai devoților incondiționați. Deși este o religie care face minuni în sufletele oamenilor simpli și neinstruiți, creștinismul are finețea ultimă a marilor religii paradoxologice. Este ceea ce i-a scăpat lui Nietzsche, când a confundat creștinismul cu spiritul turmei. Creștinismul este exact contrariul: o religie a spiritelor înalte, accesibilă în mod direct și complet spiritelor celor mai simple. HR Patapievici, Omul recent.
De îndată ce trăiește confortul, adaptarea satisfăcută și instalarea în comoditatea propriei vieți, limitat la problema procurării satisfacțiilor sale materiale (în sine, perfect legitime), omul, orice om, își pierde lumina spirituală, devenind, în sens etimologic și propriu, un animal civilizat și confortabil. Răpus de nevoi, omul emană spiritualitate. Satisfăcut de confort și binefaceri, omul se reduce pe nesimțite la animalitate. HR Patapievici, Omul recent.