Astfel că, în loc să fie reabilitată, biserica este demoralizată; în loc de claritate, confuzie în masă; în loc de smerenie mai mare, chiar mai puţină. De fapt, perversitatea este, ei bine, perversă. În ce alt domeniu oamenii sunt la acest nivel de contrazicere extremă, zilnică şi constantă? Unde este Boccaccio pentru acest Decameron post-Pastilă? Este de fapt foarte amuzant dacă te gândeşti. Şi atunci de ce nu râde nimeni?

Cei care nu vor să se aşeze la casa lor sperând că vor găsi un suflet pereche mai târziu sunt aproape ca adolescenţii care cred că sunt invulnerabili la moarte într-un accident în care au condus beţi. Ne pierdem simţul mortalităţii. Uităm că şi noi voi îmbătrâni şi vom deveni din ce în ce mai puţin atrăgătoare. Şi chiar dacă unii bărbaţi ne consideră atrăgătoare şi sunt gata să-şi întemeieze o familie vor decide mai degrabă să se însoare cu cineva mai tânăr cu care pot să aibă proprii copii biologici. Acesta este un motiv în plus să ne aşezăm la casa noastră cât timp avem această opţiune.

Revoluţia sexuală a slăbit legăturile familiale şi aceste legături familiale (prezenţa unui tată biologic şi a unei mame biologice într-o familie) s-au dovedit a fi indicatori importanţi ai bunăstării copiilor – ba, mai mult, un cămin distrus nu reprezintă o problemă individuală ci este problema întregii societăţi. Unii oameni de știință fac legătura dintre această problemă şi însăşi revoluţia contracepţiei.