“It is a fallacy that suicide bombers are driven by the promise of a reward of some Islamic paradise with virgins and other entertainment, for, as the anthropologist Scott Atran has pointed out, the first suicide bombers in the Levant were revolutionaries of Greek Orthodox background—my tribe—not Islamists.” Extras din: Taleb, Nassim Nicholas. “Antifragile: Things That Gain from Disorder.” iBooks.

 

de Papa Benedict XVI, ianuarie 2006

Care este adevărata definiţie a Europei? Unde începe şi unde se termină? De ce, de exemplu, Siberia nu este considerată parte a Europei, având în vedere că acolo trăiesc mulţi europeni care gândesc şi trăiesc după modelul european? Unde se disipă graniţele Europei la sud de comunitatea poporului rusesc? Care din insulele din Atlantic sunt europene şi care nu? Europa nu înseamnă doar o zonă geografică ci, în primul rând, reprezintă un concept de istorie şi tradiţie.

Experţii în originile Europei fac trimiteri la Herodot (n. 484-425 Î.Hr.), primul scriitor despre care se ştie că a folosit termenul Europa pentru a face referire la răspândirea geografică: „Poporul persan consideră că Asia şi popoarele care locuiesc acolo reprezintă proprietatea lor, iar Europa şi lumea greacă sunt ţări separate.”

Deşi teritoriile care în prezent se află în centrul Europei nu au fost luate în calcul de istoricul antic, formarea statelor helene şi a imperiului roman au determinat stabilirea unui „continent” care va servi ca piatră de hotar pentru ceea ce mai apoi va deveni Europa. În mare, teritoriile cu ieşire la Mediterană au format un continent datorită legăturilor culturale, rutelor de negoţ şi sistemelor politice comune. Abia după avansul islamului din secolele şapte şi începutul secolului opt a fost trasată graniţa peste Mediterană care împărţea ceea ce fusese cunoscut ca un singur continent în trei: Asia, Africa şi Europa.

Controversa legată de Larycia Hawkins de la Wheaton College, care a fost concediată deoarece susţinea că musulmanii şi creştinii venerează acelaşi Dumnezeu, a atras atenţia publicului într-un articol scris de Miroslav Volf de la Yale pentru Washington Post.

Volf a susţinut că nu există justificări teologice pentru declaraţia lui Wheaton: „Presupunerile ei nu au legătură cu teologia sau cu ortodoxia. Sunt legate de ostilitatea faţă de musulmani … presupunerile ei reflectă ura faţă de musulmani, deghizată de grija teologică pentru ortodoxia creştină.”

de Peter J. Leithart