Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi. (Fapte 20:19)

Peter Leithart

Apostolul Pavel, plimbându-se prin Atena, nu este impresionat de arhitectură, cultură sau artă. El observă că orașul este plin de idoli, și acesta este motivul care îl stârnește în duh (Fapte 17:16). Iar aceasta ne stârnește și nouă câteva reflecții.

Ce a văzut Pavel, și alții nu au observat? Ce ar putea să îl stârnească pe Pavel astăzi, dacă s-ar plimba prin Times Square sau Millenium Park, într-o după amiază de duminică? Ce idoli ar localiza? Oare și evreii care locuiau în Atena au observat idolatria ateniană? Suntem noi stârniți de idolii care ne înconjoară? Ar trebui să fim, oare? Sau suntem obișnuiți să trăim printre ei?

Dar, pe cînd vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrînare și despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: "De astădată, du-te; cînd voi mai avea prilej, te voi chema". (Fapte 24:25)
... cine se teme de El, și lucrează neprihănire este primit de El. (Fapte 10:35)
... în orice neam, cine se teme de El, și lucrează cu neprihănire, este primit de El. (Fapte 10:35) Să ascultăm dar încheierea tuturor învățăturilor: Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. (Ecl. 12:13)
Şi Pavel a zis: N-am ştiut, fraţilor, că este marele preot; căci este scris: Pe mai marele norodului tău să nu- l grăieşti de rău. (Faptele apostolilor 23:5)
Atunci Pavel i-a zis: Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Tu şezi să mă judeci după Lege, şi porunceşti să mă lovească, împotriva Legii! (Faptele apostolilor 23:3)