Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit, şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atît mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor, şi să trăim? (Evrei 12:9)
Măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe cari le-a suferit. (Evrei 5:8)

Tată, nu-i ierta, căci ştiu foarte bine ce fac.”

Oricine refuză să contribuie la mântuire nu poate fi mântuit.

Continuarea postării nr. 2

Diferenţa se extinde la diferitele moduri de celebrare a sărbătorilor. Discutând cu Fr. Jim despre religiile noastre, i-am spus despre fenomentul „evrei Yom Kippur”. Mulţi dintre coreligionarii mei fără spirit de observaţie, i-am spus eu, vin la sinagogă doar în ziua Ispăşirii şi astfel experimentează iudaismul care se concentrează doar pe judecată şi pocăinţă. Nu trăiesc iudaismul în momentele sale cele mai vesele: Paştele, Hanukkah, Purim. „Problema cu care mă confrunt eu este opusă” a spus Jim. „Unii oameni vin la biserică doar de Paşte – creştinismul în momentele cele mai vesele. Niciodată nu îşi pun problema judecăţii şi a căinţei.

de Marc Gellman

octombrie 1990

Demonii ies la suprafaţă. Pentru majoritatea oamenilor, demonii ies la suprafaţă în coşmaruri, dar pentru noi, pentru evrei, demonii se pare că se ivesc în istorie. Faraonul, Amalek, Nebuchadnezzar, Titus, Torquemada, Chmielnitsky şi Hitler au fost demoni adevăraţi. Au omorât evrei adevăraţi. Demonii nopţii pot fi uitaţi dar nu şi demonii care rămân după ivirea zorilor. Aceşti demoni au schimbat ceva în sufletul evreilor. Nu pot spune cu exactitate ce s-a schimbat, dar se rezumă la cel puţin următorul lucru: noi, evreii, nu mai putem avea deplină încredere în lume.