Deci, fiindcă avem astfel de făgăduințe, prea iubiților, să ne curățim de orice întinăciune a cărnii și a duhului, și să ne ducem sfințirea pînă la capăt, în frica de Dumnezeu. (2 Cor. 7:1)
Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-și primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut cînd trăia în trup. (2 Cor. 5:10)
Cunoscând deci frica de Domnul, căutăm să înduplecăm pe oameni. (2Cor. 5:11, trad. ortod.)
Căci n'avem nici o putere împotriva adevărului, ci pentru adevăr. (2 Cor. 13:8)
Astfel, fie avînd în vedere pe Tit, care este părtașul și tovarășul meu de lucru în mijlocul vostru; fie avînd în vedere pe frații noștri, cari sînt trimeșii Bisericilor și fala lui Hristos. (2 Cor. 8:23)
Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întunerec“, ne-a luminat inimile (2 Cor. 4:6a).
Căci noi nu stricăm Cuvîntul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi; ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos. (2 Cor. 2:17)
... toată trufia care se ridică împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu, şi tot gândul îl robim spre supunerea faţă de Hristos (2Cor. 10:5, traducerea Anania)