The sinful choices of individuals, when tolerated and accepted by the society in which they live, soon become the practices of the society. They become embedded in its laws and customs, its way oflife, its way of mediating reality to its people. (W.E. May, An introduction to Moral Theology)

O conferință ținută de Joseph Ratzinger în anul 1958

Conform statisticilor religioase, bătrâna Europă este încă parte a lumii majoritar creștină. Dar cu greu am găsi un alt caz despre care cu toții să știe așa cum știm noi, aici, că statistica este greșită: așa-numita Europă creștină a devenit, de aproape patru sute de ani, locul de naștere al unui nou păgânism, care crește, cu forță, în inima Bisericii, și care amenință să o răstoarne din interior. Forma exterioară a Bisericii moderne este determinată esențial de faptul că, într-un fel cu totul nou, a devenit, și, pe zi ce trece, devine din ce în ce mai mult, Biserica păgânilor. Ea nu mai este, ca în vremurile vechi, o Biserică alcătuită din păgâni convertiți, ci este o Biserică de păgâni, care se consideră creștini, dar care au rămas păgâni. Păgânismul locuiește astăzi în însuși sânul Bisericii, și noul păgânism a devenit o caracteristică a Bisericii zilelor noastre, o Biserică în inima căreia păgânismul este viu.

Cînd îmi mergea bine, ziceam: Nu mă voi clătina niciodată! (Ps. 30:6)
Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, și vă dă, după plăcerea Lui, și voința și înfăptuirea. (Filipeni2:13)