Peter Leithart

Tipărit cu permisiunea autorului și a revistei First Things.

Unii creștini sunt destul de relaxaţi în ceea  ce priveşte subiectul răului. Dar noi nu ar trebui să fim așa.
Oare trebuie să vă reamintesc decapitările îngrozitoare care au avut loc nu demult? Trebuie să vă reamintesc despre sângele nevinovaților care a curs în urma atacurilor teroriste? Să vă aduc aminte toate războaiele din lume, sau de victimele care își pierd toată agoniseala doar pentru că s-au născut unde nu trebuia? Să vă amintesc de atâția frați și surori care se închină în secret, pentru a nu fi prinși de autorități?

Ateii deseori discută despre problema răului: cum ar putea exista  un Dumnezeu bun și atotputernic când există în lume atâta suferință și nedreptate nepedepsite? Bunătate atotputernică nu poate exista într-o lume ca aceasta. Această bunătate este ori neputincioasă, ori stricată.

Dar nu ateii ar trebui să pună această problemă, ci noi. Noi avem mai multe motive să fim obsedați de acest subiect al dreptății decât ateii. Ei au ajuns la concluzia că Dumnezeu nu există, și că cruzimea și răul nepedepsit există pentru că așa sunt lucrurile.

de Carl R. Trueman

4.15.15

Tipărit cu permisiunea autorului și a revistei First Things.

Săptămâna trecută am ţinut un discurs în calitate de oaspete la colegiul de arte liberal creştin, discurs cu intitulat „Fiecare zi moare când dormim: Gânduri literare şi teologice despre mortalitate.” Gândindu-mă în săptămânile anterioare discursului la subiect, două întrebări superficiale şi fără nicio legătură între ele mi-au captat atenţia. De ce oare oamenii care susţin cauzele legate de moarte (avort, sinucidere asistată, eutanasie) sunt adesea aceiaşi care susţin în mod progresiv şi cauzele de natură sexuală? Şi de ce avocaţii avortului consideră că acesta nu este un rău necesar ci un bine?

„Diavolul L-a dus pe Iisus pe un munte foarte mare.”

Că munții au fost creați de la început, sau s-au format în timpul potopului, sunt subiecte pe care unii le discută. Eu cred că au fost creați chiar de la început, Psalmul 90:2.

Și totuși este rotund, ca un măr, făcând abstracție de câteva denivelări de pe el. Și, fiind rotund, deci apt în mod firesc pentru mișcare, așa cum sunt și cerurile, stă ferm și nemișcat, Ecl. 1:3, ceea ce este de-a dreptul admirabil.

Dumnezeu l-a așezat pe nimic, a spus Iov, Iov 26:7, în mijlocul cerului.

De îndată ce Hristos a ieșit din apa botezului, a și fost învăluit de focul ispitirii.

La fel și David, după ce a fost uns ca rege, a fost vânat ca o potârniche în munți.

Poporul evreu, imediat după plecarea din Egipt, este urmărit de armata faraonului. Împăratul Ezechia, imediat după sărbătoarea Paștelui, este atacat de Sanherib.

de Dawn Stefanowicz

Tipărit cu permisiunea autorului și a revistei First Things.

Americanii trebuie să înţeleagă că scopul mişcării pentru drepturile LGBT implică o putere centralizată a statului – şi sfârşitul libertăţilor garantate de Primul Amendament.

Sunt unul dintre cei şase adulţi cu părinţi homosexuali care au completat petiţiile amicus către Curtea Supremă a Statelor Unite, solicitând Curţii să respecte autoritatea cetăţenilor în ceea ce priveşte păstrarea definiţiei originale a căsătoriei: uniunea dintre un bărbat şi o femeie cu excluderea celorlalţi, astfel încât copiii să îşi cunoască şi să fie crescuţi de părinţii biologici. Locuiesc în Canada, unde căsătoriile între persoane de acelaşi sex au fost mandatate în 2005.

Sunt fiica unui tată homosexual care a murit de SIDA. Mi-am descris experienţa în cartea: Out From Under: The Impact of Homosexual Parenting. Peste cincizeci de copii crescuţi de părinţi LGBT au luat legătura cu mine şi mi-au împărtăşit temerile referitoare la căsătoria între persoane de acelaşi sex şi dreptul lor de a fi părinţi. Mulţi dintre noi au probleme în ceea ce priveşte propria sexualitate şi simţul genului din cauza influenţelor din mediul în care am fost crescuţi.

Norodul acesta, care zăcea în întunerec, a văzut o mare lumină; şi peste cei ce zăceau în ţinutul şi în umbra morţii, a răsărit lumina.” (Matei 4:16)

Observați că întunericul se confundă cu moartea.

Aceasta este o condamnare, este iadul pe pământ și înainte de vreme, pentru că  „lumina a venit în lume, și oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina”, Ioan 3:36.

Oamenii vor avea odată cu siguranță destul din întunericul atât de dorit, Prov. 14:14, “Cel cu inima rătăcită se satură de căile lui.

El zicea: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape!” (Matei 3:2)

Pentru păcate, prin căinţă, și de păcate prin convertire.

Schimbați-vă mintea și manierele, constituția și conversația, de la rău la bine; recuperați-vă minţile la fel ca Fiul rătăcitor, care prin căință și-a venit în fire, și deveniți mai înțelepți după nebunia voastră (de la anoia, demență, și meta, după), Luca 15:17.

Eliminați din voi structura omului cel vechi, reveniţi la voi înşivă, cum a spus Apostolul Petru, 1Petru 2:24.

Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a Fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor. (Matei 5:20)

Dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor și fariseilor… Având în vedere că ei aveau rezultate bune:

1. În evlavie rugându-se lung,

2. În dărnicie făcând multe fapte bune,

3. În echitate oferind la Templu „izmă, mărar și chimen”

4. În amabilitate invitându-L deseori pe Isus la ei acasă.

Fericiți sunt cei blânzi… Blândețea este roada durerii provocate de păcat, deci așezată corect în context chiar după cei care plâng. Cel care poate liniștit să se topească în prezența lui Dumnezeu va fi făcut blând ca un miel. Iar dacă Dumnezeu îi va ierta datoria de zece mii de talanți, nu îi va lua mult să se gândească dacă va ierta și el, la rândul lui, pe cel care îi datorează câțiva bănuți.

Iar dragostea va izvorî dintr-o inimă curată, un cuget bun și credință neprefăcută, 1 Timotei 1:5, “Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr’o inimă curată, dintr’un cuget bun, şi dintr’o credinţă neprefăcută.

După ce Hristos le- a zis ucenicilor că ei trebuie să ierte de șaptezeci de ori câte șapte, aceștia i-au cerut să le mărească credința, Luca 17:4-5, “Şi chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi, şi de şapte ori pe zi se întoarce la tine şi zice:, Îmi pare rău! `- să- l ierţi. Apostolii au zis Domnului: Măreşte-ne credinţa!

Dă-ne o asemenea măsură de durere dumnezeiască, încât să fim suficient de îndrăzneți să credem că ne-ai iertat păcatele, iar noi, la rândul nostru, să iertăm dușmanilor noștri.