Predicatorul contemporan al creştinismului ortodox se confruntă cu o dilemă fără precedent: a fi preot într-o epocă în care adevărul absolut nu este recunoscut.

Ajunsesem la mijlocul unei serii despre cele şapte păcate capitale şi astăzi urma să vorbesc despre pofta trupească. Acesta este un subiect delicat pentru orice pastor, dar să predici în Manhattan, unui grup format aproape în mod egal de ne-creştini, creştini noi şi creştini reînnoiţi, este şi mai dificil.

Şi a zis Maria: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” Şi îngerul a plecat de la ea.( Luca 1:26-38 VSR )
Acest text ne oferă ocazia de a arunca o privire rapidă asupra a ceea ce protestanţii  timpurii numeau „Ziua Vizitei”.
Ideea care stă la baza Zilei Vizitei este că în viaţa fiecăruia există o perioadă de timp în care suntem deschişi pentru a auzi vocea Divinităţii şi putem face voia Lui. Dacă oamenii sunt atenţi şi se supun acestei Seminţe Divine, aceasta va creşte şi va înflori în ei întărindu-le credinţa. Dacă Sămânţa este ignorată, dacă este călcată în picioare, nu va mai creşte.” (William Taber – http://gtitl.blogspot.ro/2007/09/day-of-visitation.html)

Probabil aţi auzit povestea despre orbi şi elefant. Scopul parabolei este să ne ajute să înţelegem că nu putem niciodată afla adevărul despre Dumnezeu. Acesta este poemul lui John Godfrey Saxe :
Se zice că șase orbi din Indostan,
Înclinați spre învățare,
Au mers să vadă elefantul.
(Deși toți erau fără vedere.)
Își doreau, fiecare,
Să găsească răspunsul, prin observare.

După ce am primit un medicament uşor, mă simţeam relaxat.

Operaţia mea urma să aibă loc peste 30 de minute.

Dar nu ar trebui să devin melodramatic. Nu era o operaţie care să îmi pună viaţa în pericol.

Pentru a fi operat, urma să mi se facă anestezie totală – lucru care nu îmi place. Auzisem prea multe poveşti despre situaţii când anestezia a cauzat pierderea funcţiilor cognitive. Un prieten chirurg cu multă experienţă m-a asigurat că, dat fiind că operaţia mea nu urma să dureaze mult, nu aveam de ce să îmi fac griji.

Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urîciune. (Levitic 18:22)

Urâciune – cunoscătorii limbii ebraice, atunci când vine vorba de cuvântul to’eva (urâciune), vor face imediat legătura cu versetul de mai sus. De ce oare? Pentru că homosexualitatea este un subiect fierbinte al zilei, în domeniul politic și religios. Comentariile incendiare din ambele părți oferă foarte multă confuzie și gunoi. Ar fi greu să progresăm fără să clarificăm într-o primă etapă cadrul și intenția conceptului to’evot (la plural).

Dumnezeu se poateidentifica prin cuvântul Său,  așa cum scrie în primul capitol din Evanghelia după Ioan. […] Hristos era Cuvântul. Nu poți spune același lucru despre niciun om creat de Dumnezeu, pentru că niciun om nu se poate identifica prin cuvântul său. Când spune Dumnezeu ceva, așa rămâne, si nu își întoarce sau încalcă cuvântul. Omul, spre deosebire de Dumnezeu,  oricât de desăvârșit sau sfânt ar fi, nu se poate identifica prin ce spune.

Veţi crede probabil că autorii și colaboratorii acestei reviste sunt protestanți sau neo-protestanți, dar noi nu suntem nici una, nici alta. Noi ne situăm la secole distanţă de ei și ar trebui să  îi considerăm sau să ne considerăm creștini. Nu au nicio importanță coloratura și numele.

În orice caz, în opinia mea, un creștin nu trebuie să protesteze pentru că un creștin iubește, nu protestează. E adevărat ca oricare dintre noi avem câteodată reacția și atitudinea aceasta și oamenii resping ce aud de la noi, chiar dacă este adevărul, din cauza atitudinii noastre greșite, protestatare… Asta lasă impresia că cineva apare ca unul care are monopolul asupra adevărului, pentru că acest monopol nu este deținut de nimenişi adevărul nu e un lucru ci o Persoană de care nu poți să faci cazsau în numele căreia să protestezi. Adevărul este o persoană care a făcut un lucru extraordinar, total nepotrivit cu gândirea omenească.