de Carol R. Trueman

8.3.15.

Săptămâna trecută la salon.com, Jeffrey Tayler a scris una dintre polemicile sale previzibile împotriva religiei. A folosit toate clişeele sale obişnuite, începând cu ideea conform căreia religia motivează ciudăţenia şi răul până la inabilitatea de a prezenta credinţa creştină utilizând termeni pe care orice credincios (sau ateu informat, de exemplu) să-i poată recunoaşte.

Unul dintre paragrafe mi-a atras atenţia:

De ce pueril? Majoritatea adulţilor dintr-una dintre cele mai dezvoltate ţări de pe Pământ consideră, cu toată seriozitatea, că un „tată” invizibil, mut, nedetectabil exercită supraveghere părintească asupra lor, protejându-i de rău (cu excepţia situaţiilor când nu face asta), şi, pentru asta, ei trebuie doar să renunţe la raţiune şi să se comporte conform unor cărţi magice, ca să îşi asigure supravieţuirea postmortem. Copilăria este caracterizată de confundarea dorinţelor cu realitatea, dar, în ceea ce priveşte religia, nu este doar atât. Este un comportament pueril.

Brooks Etheredge

Aş vrea să spun câteva cuvinte despre două subiecte diferite – În primul rând, despre Comunism şi Socialism ca sisteme economice şi în al doilea rând, despre moralitatea acestora. Desigur, observaţiile mele se bazează pe literatura existentă referitoare la economie, şi anume pe lucrările lui Ludwig von Mises şi ceea ce în prezent este denumită Şcoala Austriacă de Economie[1]. Interesant este că Institutul Mises este foarte bine reprezentat în România şi multe dintre scrierile importante ale autorului au fost traduse în limba română. Dacă sunteţi interesaţi de ceea ce spun şi vreţi sî aflaţi mai multe puteţi accesa mises.ro.

Terminologia este importantă pentru înţelegerea acestui articol deoarece Comunismul şi Socialismul nu sunt sinonime. Cu toate acestea voi folosi ambii termeni pentru a mă referi la acelaşi lucru având în vedere că ambele sisteme promovează egalitatea prin eliminarea sistemului de clasă şi a formelor de privatizare.

de Gerald McDermott 5 . 13 . 15

Tipărit cu permisiunea autorului și a revistei First Things.

Criticii sionismului creştin îl resping de obicei din cauza a trei motive principale: (1) Ei cred că a amestecat Noul Testament, din moment ce (aşa cum se pretinde) referirea din Vechiul Testament la un anumit teritoriu este înlocuită de viziunea asupra întregii lumi; (2) Ei cred că este preocuparea exclusivă a dispensaționaliștilor premileniali; a căror teologie se presupune că îi foloseşte pe evrei pentru a-şi mări rolul în presupusele evenimente apocaliptice; (3) Se presupune că sunt mai mult politice decât teologice, membri ai partidelor politice americane şi israelite de extremă dreaptă care au identificat în mod eronat statul Israel cu eschaton-ul[1]. Învăţaţii care au participat la o conferinţă recentă în Georgetown au susţinut „noul” sionism creştin care abordează într-un mod complet diferit aceste trei probleme.