de Gerald McDermott 5 . 13 . 15

Tipărit cu permisiunea autorului și a revistei First Things.

Criticii sionismului creştin îl resping de obicei din cauza a trei motive principale: (1) Ei cred că a amestecat Noul Testament, din moment ce (aşa cum se pretinde) referirea din Vechiul Testament la un anumit teritoriu este înlocuită de viziunea asupra întregii lumi; (2) Ei cred că este preocuparea exclusivă a dispensaționaliștilor premileniali; a căror teologie se presupune că îi foloseşte pe evrei pentru a-şi mări rolul în presupusele evenimente apocaliptice; (3) Se presupune că sunt mai mult politice decât teologice, membri ai partidelor politice americane şi israelite de extremă dreaptă care au identificat în mod eronat statul Israel cu eschaton-ul[1]. Învăţaţii care au participat la o conferinţă recentă în Georgetown au susţinut „noul” sionism creştin care abordează într-un mod complet diferit aceste trei probleme.

C. Wess Daniels

„Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.

Fiindcă  atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.” (Ioan 3:!4 – 18 NVSR)

Aș vrea să vă pun următoarea întrebare: ce înseamnă mântuirea? Cum putem să ne gândim la aceasta, în special având în vedere contextul stabilit de acest citat?

Folosing trei imagini: *Vindecare *Legătură şi *Lumină.

de Bruce Waltke

„Cei răi au de câştigat când aproapele pierde,

Dar cei drepţi se pierd pe sine pentru binele aproapelui”

T.S.Eliot a pus întrebarea: “Unde este înţelepciunea pe care am pierdut-o în favoarea cunoaşterii? Unde este cunoaşterea pe care am pierdut-o în favoarea informaţiei?”[1] Conform perspectivei lui Eliot, înţelepciunea înseamnă încercarea de a inter-conecta diferite niveluri ale realităţii. Perspectiva sa este contra culturală, pentru cultura Occidentală însemnând tehnologie – adică, reprezintă efortul de a obţine prin analiză cunoaştere şi informaţii despre părţile ce formează diferite niveluri ale realităţii. Acest proces, conform lui Eliot, distruge înţelepciunea. Opusă analizei, acesta consideră că sinteza funcţionează în sens invers. Spre deosebire de misiunea societăţii noastre de a analiza diferite niveluri ale realităţii, înţelepciunea le inter-conectează. Cultura noastră tehnologizată are ca scop controlarea diferitelor niveluri ale realităţii prin cunoaşterea ştiinţifică pentru a obţine mântuirea. Pe de altă parte, spune Eliot, înţelepciunea prin procesul de sinteză are un scop mult mai înalt. Consecinţele încercării de a controla prin procesul de analiză, în loc să integrăm diferitele niveluri ale realităţii, au fost devastatoare după cum o demonstrează criza de mediu. Înţelepciunea poate fi asociată culorii „verde”, ecologiştii fiind cei care folosesc această culoare metaforică.

Octavian Meseșan

Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile cari nu se văd. (Evrei 11:1)

În zilele noastre circulă între oameni o afirmație aparținând adversarilor religiei, care pretinde că religia te îndeamnă să aplici în viață dictonul ”Crede și nu cerceta!” Ei fac aceasta cu scopul de a denigra învățăturile Sfintelor Scripturi.

Realitatea este că Domnul Iisus însuși, Fiul lui Dumnezeu, care stă la temelia credinței, și care a venit în lumea noastră ca să ni-l facă cunoscut pe Dumnezeu, Tatăl Său și al nostru, și voia Sa cu privire la noi, a poruncit să cercetăm scripturile (Ioan 5:39), și în baza acestei cercetări să obținem credința în Dumnezeu și în propria Sa persoană (Ioan 14:1).

Deci la temelia credinței noastre stă o persoană care ne îndeamnă să o cercetăm, și documentându-ne să stabilim dacă putem lua în considerare veridicitatea afirmațiilor sale, transmise nouă prin Biblie.

Peter Leithart

Tipărit cu permisiunea autorului și a revistei First Things.

Unii creștini sunt destul de relaxaţi în ceea  ce priveşte subiectul răului. Dar noi nu ar trebui să fim așa.
Oare trebuie să vă reamintesc decapitările îngrozitoare care au avut loc nu demult? Trebuie să vă reamintesc despre sângele nevinovaților care a curs în urma atacurilor teroriste? Să vă aduc aminte toate războaiele din lume, sau de victimele care își pierd toată agoniseala doar pentru că s-au născut unde nu trebuia? Să vă amintesc de atâția frați și surori care se închină în secret, pentru a nu fi prinși de autorități?

Ateii deseori discută despre problema răului: cum ar putea exista  un Dumnezeu bun și atotputernic când există în lume atâta suferință și nedreptate nepedepsite? Bunătate atotputernică nu poate exista într-o lume ca aceasta. Această bunătate este ori neputincioasă, ori stricată.

Dar nu ateii ar trebui să pună această problemă, ci noi. Noi avem mai multe motive să fim obsedați de acest subiect al dreptății decât ateii. Ei au ajuns la concluzia că Dumnezeu nu există, și că cruzimea și răul nepedepsit există pentru că așa sunt lucrurile.

de Carl R. Trueman

4.15.15

Tipărit cu permisiunea autorului și a revistei First Things.

Săptămâna trecută am ţinut un discurs în calitate de oaspete la colegiul de arte liberal creştin, discurs cu intitulat „Fiecare zi moare când dormim: Gânduri literare şi teologice despre mortalitate.” Gândindu-mă în săptămânile anterioare discursului la subiect, două întrebări superficiale şi fără nicio legătură între ele mi-au captat atenţia. De ce oare oamenii care susţin cauzele legate de moarte (avort, sinucidere asistată, eutanasie) sunt adesea aceiaşi care susţin în mod progresiv şi cauzele de natură sexuală? Şi de ce avocaţii avortului consideră că acesta nu este un rău necesar ci un bine?

„Diavolul L-a dus pe Iisus pe un munte foarte mare.”

Că munții au fost creați de la început, sau s-au format în timpul potopului, sunt subiecte pe care unii le discută. Eu cred că au fost creați chiar de la început, Psalmul 90:2.

Și totuși este rotund, ca un măr, făcând abstracție de câteva denivelări de pe el. Și, fiind rotund, deci apt în mod firesc pentru mișcare, așa cum sunt și cerurile, stă ferm și nemișcat, Ecl. 1:3, ceea ce este de-a dreptul admirabil.

Dumnezeu l-a așezat pe nimic, a spus Iov, Iov 26:7, în mijlocul cerului.

De îndată ce Hristos a ieșit din apa botezului, a și fost învăluit de focul ispitirii.

La fel și David, după ce a fost uns ca rege, a fost vânat ca o potârniche în munți.

Poporul evreu, imediat după plecarea din Egipt, este urmărit de armata faraonului. Împăratul Ezechia, imediat după sărbătoarea Paștelui, este atacat de Sanherib.

de Dawn Stefanowicz

Tipărit cu permisiunea autorului și a revistei First Things.

Americanii trebuie să înţeleagă că scopul mişcării pentru drepturile LGBT implică o putere centralizată a statului – şi sfârşitul libertăţilor garantate de Primul Amendament.

Sunt unul dintre cei şase adulţi cu părinţi homosexuali care au completat petiţiile amicus către Curtea Supremă a Statelor Unite, solicitând Curţii să respecte autoritatea cetăţenilor în ceea ce priveşte păstrarea definiţiei originale a căsătoriei: uniunea dintre un bărbat şi o femeie cu excluderea celorlalţi, astfel încât copiii să îşi cunoască şi să fie crescuţi de părinţii biologici. Locuiesc în Canada, unde căsătoriile între persoane de acelaşi sex au fost mandatate în 2005.

Sunt fiica unui tată homosexual care a murit de SIDA. Mi-am descris experienţa în cartea: Out From Under: The Impact of Homosexual Parenting. Peste cincizeci de copii crescuţi de părinţi LGBT au luat legătura cu mine şi mi-au împărtăşit temerile referitoare la căsătoria între persoane de acelaşi sex şi dreptul lor de a fi părinţi. Mulţi dintre noi au probleme în ceea ce priveşte propria sexualitate şi simţul genului din cauza influenţelor din mediul în care am fost crescuţi.