De bună seamă că mulți se întreabă de ce nu se mai citesc astăzi cărți, de ce nu se mai învață limbi clasice, de ce sunt date deoparte valorile care au luminat, pentru mii de ani, mințile celor care voiau să se ridice spiritual deasupra vieții apăsate de greutăți, nevoi și tragedii. Generațiile mai tinere absorb ultimele idei, dar nu din cărți sau canalele consacrate. Și le însușesc ca pe noi standarde, fără să le pese de faptul că noului nu i se cunosc părțile slabe. Vor călca astfel pe niște cărări necunoscute și ca acoperite de zăpadă, vor păși pe gheață subțire, pierzând securitatea oferită de cărările deja bătătorite de atâția predecesori.

Există chiar o firmă de înaltă tehnologie al cărei slogan este „We don’t follow the paths, we create them” (Noi nu urmăm cărările altora, ci le creăm pe ale noastre). Fiindu-le prezentat, de mici fiind, altceva decât cărțile și valorile milenare, vor iubi ceea ce au deprins în scurta lor viață, handicapându-și existența prin refuzul dialogului cu „cei morți”, cu acele spirite înalte care și-au înregistrat gândurile și experiențele de-a lungul istoriei. Astfel, aproape că devin condamnați să reinventeze roata, în loc să îi îmbunătățească funcționarea.

Editorialul nr. 5

 

Unui câine i s-au scos ochii și a fost lăsat într-o margine de sat, fără să-i mai pese cuiva de el. Nimic nu justifica oribila faptă, orice ar fi făcut câinele. Se bănuiește că autorii acestei sadice fapte au fost doi scelerați care au făcut răul din plictiseală. Probabil nu aveau altceva mai bun de făcut sau poate așa au înțeles ei să se distreze. Tot mai des observăm la concetățenii nostri apetența crescută pentru divertisment – de cele ori mai multe ori, de proastă calitate – care merge mână în mână cu tendința de a munci cât mai puțin. Munca a existat și înainte de Căderea în păcat; probabil plictiseala este cea care a apărut după Cădere, ca unul dintre prea numeroasele ei efecte secundare.