4:18 Dacă n’are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găsește El greșeli chiar la îngerii Săi. (Job 4:18)

Dumnezeu nu a cruțat nici pe îngerii care au păcătuit, cum spune Apostolul Petru (2Petru 2:4). Se spune că păcatul acestora a fost nebunia de a fi fost mândri și încrezuți în puterile proprii. Este greu de spus în ce fel s-a manifestat această lipsă de înțelepciune (depravare, în traducerea Vulgata),

După cîte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea și seamănă nelegiuirea îi seceră roadele! (Iov 4:8)

Nemo repente fit turpissimus. Nimeni nu devine destrăbălat dintr-o dată. Păcatul se dezvoltă în modtreptat, (întâi se seamănă, apoi se culeg roadele), cei răi și amăgitori se fac din ce în ce mai răi, până când devin satanizați: Dar oamenii răi și înșelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alții, și se vor amăgi și pe ei înșiși (2Tim. 3:13), transformându-se chiar în imaginea păcatului, fără putere de eliberare din lațurile diavolului, și fără să se mai poată trezi la realitate: “venindu-și în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinși ca să-i facă voia (2Tim. 2:26)”.