“și a zis:,,Gol am ieșit din pîntecele mamei mele, și gol mă voi întoarce în sînul pămîntului. Domnul a dat, și Domnul a luat, binecuvîntat fie Numele Domnului!” (Iov 1:21)

 

Vestita răbdare a lui Iov avea ca fundament faptul că vedea pe Dumnezeu în toate lucrurile.

El i-a dat totul, și tot El i-a luat tot. Niciun cuvânt despre tâlharii haldei sau sabeeni, care l-au furat și i-au făcut rău. Iată ce l-a făcut să simtă în inima sa ca Taceo, fero, spero – Tac, îndur, sper, să devină principiul său călăuzitor.

Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi de la cuvintele gurii mele (Proverbe 5:7).

Șehem, deși aflat la vârsta maturității, este considerat un tânăr, un lipsit de judecată, pentru că nu rațiunea îl stăpânea, ci libidoul, dorința sexuală: Tînărul n’a pregetat să facă lucrul acesta, căci iubea pe fata lui Iacov, şi era cel mai bine văzut în casa tatălui său (Genesis 34:19).

Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge (Proverbe 5:6).

Este o nebunie să crezi că poți îmbrățișa o străină, și apoi să poți rămâne pe calea vieții, căindu-te de greșeala ta. Aceasta a fost uneori și greșeala lui Solomon, “Am hotărît în inima mea să-mi veselesc trupul cu vin, în timp ce inima mă va cîrmui cu înţelepciune, şi să stărui astfel în nebunie, pînă voi vedea ce este bine să facă fiii oamenilor supt ceruri, în tot timpul vieţii lor” (Ecl. 2:3). De vreme ce străina rătăcește pe căile ei, te înșeli dacă crezi că poți să vezi în ce direcție o ia.