Nimeni nu ține seama de ei

De dimineață pînă seara sînt zdrobiți, pier pentru totdeauna, și nimeni nu ține seama de ei. (Iov 4:20)

Abel, deși mort, ne vorbește, dar prea puțini îl ascultă.

Waldus, un om de afaceri francez, a fost atât de afectat, fiind martor la moartea unei persoane, încât a devenit un om temător de Dumnezeu, și întemeietorul Waldenșilor, grup protestant francez supranumit Săracii din Lyon.

Dar letargia moartă, duhul curviei, au obnubilat mintea celor mai mulți, încât aceștia chiar dacă văd moartea, totuși, nu se gândesc la ea.

Chiar și când se uită la groapa în care va fi coborât sicriul, nu își pun viața în rânduială.

Chiar dacă pe moment îi trec ceva fiori, nu durează prea mult. Sunt ca și apa unui lac, în care dacă cade o piatră, se formează niște valuri, care apoi dispar, și lacul devine din nou neted. Sau ca și Nebucadnețar, după ce a a avut viziunea, a și uitat-o. Tot astfel, oamenii care veghează la căpătâiul morților, deși sunt tulburați, nu transformă tulburarea lor în hotărâri legate de viitor, sau nu pun în practică hotărârile lor.

Fragment din Comentariul Cărții Iov, de John Trapp (1647)