Adulterul este păcatul care nu poate fi iertat

Proverbe 2:19 ”… niciunul care se duce la ea nu se mai întoarce, și nu mai găsește cărările vieții”.

Câțiva dintre părinții bisericii au tras concluzia din acest verset, că adulterul este păcatul care nu poate fi iertat.

Dar Mântuitorul a spus, că ”Orice păcat și orice hulă vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfînt nu le va fi iertată” (Mat. 12:31).

Scriptura ne învață că:

Proverbe 23:27:

”Căci curva este o groapă adîncă, și străina o fîntînă strîmtă.”

Hosea 4:11

”Curvia, vinul și mustul iau mințile omului.”

Proverbe 6:32

”Dar cel ce preacurvește cu o femeie este un om fără minte, singur își pierde viața cine face așa.”

Romani 1:28

”Fiindcă n’au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minții lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.”

Efes. 4:18-19

”avînd mintea întunecată, fiind străini de viața lui Dumnezeu, din pricina neștiinței în care se află în urma împietririi inimii lor. Ei și-au perdut orice pic de simțire, s’au dedat la desfrînare, și săvîrșesc cu lăcomie orice fel de necurăție.”

Deuteronom 23:18

”Să n’aduci în casa Domnului, Dumnezeului tău, cîștigul unei curve, nici prețul unui cîne, ca împlinire a unei juruințe oarecare; căci și unul și altul sînt o urîciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău.”

Harul stă la fundația naturii, iar păcatele carnale ne fac să ne depărtăm de har, ca și cum ne-am scoate singuri inima.

Cu toate acestea, ”toate lucrurile sînt cu putință celui ce crede” (Mar. 9:23), și deși puțini sunt cei care s-au trezit din lațurile acestui păcat, cum a fost David, sau femeia samariteancă, aceștia reprezintă un exemplu motivator, ca niciun păcătos smerit să nu dispere.

Fragment din Comentariul cărții Proverbe, de John Trapp, 1640.