Din credincioşie m-ai smerit

Ţi-am vorbit când îţi mergea bine; dar tu ziceai: „Nu pot s-ascult!” Aşa ai lucrat din tinereţea ta şi n-ai ascultat glasul Meu. (Ier. 22:21)

”Ţi-am vorbit când îţi mergea bine”, în ebraică: în timpul prosperității tale, sau în timpul liniștii tale. Prosperitatea îi face pe oameni refractari.

Demetrius numea marea liniștită și bogată o mare moartă, pentru că, nefiind tulburată de valuri, îi omoară pe cei neexperimentați, care se aventurează să înoate în ea (Prov. 1:32). Oamenii sunt, de obicei, buni când le merge rău, și sunt foarte răi atunci când le merge cel mai bine, precum șerpii, care iarna, când le este frig, sunt blânzi, și vara, când le este bine, mușcă. În Anglia este binecunoscută parabola soarelui și a vântului, Anglica gens est optima flens et pessima ridens. Englezii sunt buni când plâng, și sunt răi când râd.

Este la fel de greu să reziști ispitelor prosperității, cum este imposibil să bei vin, și să nu te îmbeți.

Plus deceptionis semper habet quam delectationis, prosperitatea vine cu mai multe înșelăciuni decât plăceri. Ea este capabilă să seducă, și apoi să ucidă pe cel care i-a căzut în plasă.

Urechile noastre nu sunt pregătite să audă mustrarea care vine din partea lui Dumnezeu decât atunci când suntem mustrați de către El. Iov a spus, că ”prin durere este mustrat omul în culcuşul lui, când o luptă necurmată îi frământă oasele” (Iov 33:19).

Suntem hrăniți cu hrană tare, ca să ni se demonstreze credincioșia Sa față de sufletul nostru:

”Ştiu, Doamne, că judecăţile Tale sunt drepte: din credincioşie m-ai smerit” (Psalmul 119:75)

 

Fragment din Comentariul cărții Ieremia, de John Trapp, cca. 1648.