Să ne temem de Domnul Dumnezeul nostru care dă ploaie la vreme

Poporul acesta însă are o inimă dârză şi răzvrătită; se răscoală şi pleacă, şi nu zic în inima lor:

„Să ne temem de Domnul Dumnezeul nostru care dă ploaie la vreme, ploaie timpurie şi târzie şi ne păstrează săptămânile hotărâte pentru seceriş.” (Ieremia 23-24)

 

Dumnezeu dă ploaia, căreia:

  • îi dă legi: când a dat legi ploii şi când a însemnat drumul fulgerului şi tunetului (Iov 28:26)
  • o pregătește: El acoperă cerul cu nori, pregăteşte ploaia pentru pământ şi face să răsară iarba pe munţi (Ps. 147:8)
  • o oprește: N-am vrut să vă dau nici ploaie, când mai erau încă trei luni până la secerat; am dat ploaie peste o cetate, dar n-am dat ploaie peste o altă cetate; într-un ogor a plouat, şi altul, în care n-a plouat, s-a uscat. (Amos 4:7)
  • o păstrează ca pe o comoară: Domnul îţi va deschide comoara Lui cea bună, cerul, ca să trimită ţării tale ploaie la vreme şi ca să binecuvânteze tot lucrul mâinilor tale: (Deut. 28:12)
  • ca mărturie a bunătății Sale, și a purtării Sale de grijă, ca un bun gospodar: măcar că, drept vorbind, nu S-a lăsat fără mărturie, întrucât v-a făcut bine, v-a trimis ploi din cer şi timpuri roditoare, v-a dat hrană din belşug şi v-a umplut inimile de bucurie. (Fapte 14:17)

Traducere din Comentariul cărții Ieremia, de John Trapp, 1648.

Imaginea: Caspar David Friedrich, Der Wanderer über dem Nebelmeer (The wanderer above the sea of fog)