Isaia numește frica de Domnul ”comoara noastră”

Proverbe 1:7a ”Frica de Domnul este începutul științei.

Frica de Domnul este începutul, sau cel mai important aspect al înțelepciunii, așa cum apare în textul original. De fapt, frica Domnului este însăși înțelepciunea: ”(Jov 28:28) Apoi a zis omului: Iată, frica de Domnul, aceasta este înțelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere”.

Solomon a învățat de copil acest principiu de la tatăl său, așa cum aflăm din versetul:

el mă învăța atunci, și-mi zicea: Păstrează bine în inima ta cuvintele mele, păzește învățăturile mele, și vei trăi! (Proverbe 4:4)”,

dar

Frica de Domnul este începutul înțelepciunii; toți cei ce o păzesc, au o minte sănătoasă, și slava Lui ține în veci. (Psalmi 111:10)”

Acesta este motivul pentru care stabilește acest adevăr încă de la începutul lucrării sale, ca un început al tuturor lucrurilor, așa cumîncheie considerând-o sfârșitul tuturor lucrurilor: ”Să ascultăm dar încheierea tuturor învățăturilor: Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om (Ecl. 12:13)”.

Fără frica de Dumnezeu niciun om nu este complet, indiferent cât de bine este văzut de lume. Înțelepții păgâni, ca Seneca sau Socrate, erau apreciați la vremea lor, aveau daruri deosebite, dar nu-l aveau pe cel mai important, nu aveau frică de Dumnezeu. Erau ca niște alchimiști, care nu și-au atins țelul, deși, pe parcurs, au descoperit multe lucruri deosebite. Aceștia erau ca negustorii care au găsit perle valoroase, dar nu a găsit ”mărgăritarul de mare preț (Matei 13:45, 46)”. Isaia numește frica de Domnul ”comoara noastră” (Isaia 33:6).

Fragment din Comentariul cărții Ieremia, de John Trapp, 1640.