Proverbe 1:1-19

Peter Leithart

Câteva dintre notițele studiului biblic de mai jos, pe capitolul 1 din Proverbe, sunt extrase din excelentul Comentariu al lui Bruce Waltke (NICOT).

Introducere

Acest pasaj face parte din preambulul și prologul cărții Proverbe (Pildele), și poate fi împărțit ușor în două secțiuni:

  1. versetele 1-7, în care este descris scopul Proverbelor ca întreg, și au și rolul de introducere pentru întreaga lucrare
  2. versetele 8-19 reprezintă cuvântarea de introducere a tatălui către fiul său.

 

Scopul Proverbelor

Scopul este descris în multe feluri în aceste câteva versete. Ele au rolul de a dezvolta priceperea, discernământul, învățătura (v. 2), care produc așa-numitele virtuți regale: dreptatea, neprihănirea, nepărtinirea (v.3), și care dau agerime de minte, cunoștință, chibzuință. Fiecare dintre modalitățile amintite, care descriu scopul cărții Proverbelor sunt importante, dar aș vrea să scot în evidență pe câteva dintre ele.

În primul rând, Proverbele 1:2 descriu scopul cărții ca fiind comunicarea înțelepciunii. Cuvântul ebraic, în original, este același cu cel folosit în contexte diferite în care este vorba despre talent artistic (Exodul 28:3, 31:3, 35:31, 1Regi 7:14). În cele din Exodul se amintește pentru prima dată, în Sfânta Scriptură, de înțelepciune. Înțelepciunea, în aceste contexte, înseamnă talent în diferite domenii, iar faptul că este utilizată în Exodul înseamnă că înțelepciunea are și o dimensiune artistică. Înțelepciunea implică talentul de a alege cea mai indicată soluție pentru a produce rezultate plăcute la vedere. Un tâmplar poate dovedi înțelepciune în meseria sa, iar un muzician își demonstrează înțelepciunea creând muzică, Înțelepciunea unui tată se vede în felul în care îi educă pe copiii lui. Înțelepciunea este simultan o meserie și o artă. În această ordine de idei, Proverbele ne învață cum să ne trăim viața cu iscusință/măiestrie, și cum să o construim astfel încât ea să fie atractivă, potrivită și frumoasă.

În al doilea rând, Proverbe 1:3 descrie câtea dintre scopurile specifice virtuților publice și politice: neprihănire, dreptate (sau judecată), și cinste. Neprihănirea are de a face cu un tipar de viață sau cu un caracter format, înrădăcinate în inimă, dar are de a face și cu conducerea. Judecata este asociată în mod specific cu activitatea din cartea Regi. În 1Regi 3, Solomon cere talent sau înțelepciune pentru a putea discerne între bine și rău, pentru a putea judeca poporul. Proverbele devin astfel un ghid nu numai pentru a trăi iscusit, ci și pentru a conduce cu pricepere. Versetele care prezintă cuvintele adresate de Solomon fiului său  îl învață cum să fie rege. Astfel, Proverbele ne comunică înțelepciunea necesară pentru a fi copii adevărați ai Ultimului Adam, stăpânind lumea și ghidând viața subalternilor astfel încât aceștia să se poată dezvolta în voie. Proverbele ne ajută să fim regi, în sensul de a ne dezvolta abilitățile pentru a stăpâni fiecare element al vieții, în loc să bâjbâim neîntrerupt dintr-o criză în alta.

În al treilea rând, versetele de la început ne dau câteva idei despre felul în care înțelepciunea este atât comunicată, cât și obținută. Proverbele au fost date pentru a ști, pentru a discerne și pentru a primi. Fiecare dintre acestea descriu Proverbele din punctul de vedere al celui care primește înțelepciunea și învățătura. Dar în versetul 4 perspectiva se schimbă, deoarece este cea a învățătorului, nu a elevului. Proverbele sunt date pentru a-i ajuta pe tineri să învețe înțelepciunea, și, deci, ei trebuie să trateze această carte  cu seriozitate. Dar Proverbele îi ajută și pe cei în vârstă să îi învețe pe alții despre înțelepciune, și ei, la rândul lor, trebuind să trateze cartea cu seriozitate. Înțelepciunea vine prin învățătură, deci nu trebuie să o căutăm pe cont propriu, ci ascultându-i pe cei înțelepți.

Versetul 2 ne dă o idee despre modul în care are loc procesul de predare.  Proverbele ne învață, iar rădăcina cuvântului din care e tradus din original înseamnă disciplinare, a bate aspru. O lecție de disciplinare poate lua diferite forme. Cineva poate fi disciplinat prin corecții corporale. Pentru a face ca nebunia copiilor să doară, părinții îi dirijează pe aceștia pe calea înțelepciunii (Proverbe 13:24; 22:15; 23:13; 29:15). Putem să luăm lecții de disciplinare și prin observarea experiențelor dureroase ale altora. Israeliții, de exemplu, trebuiau să învețe din felul în care Dumnezeu i-a tratat pe egiptenii răzvrătiți (Deut. 11:2), iar Dumnezeu i-a disciplinat pe evrei exilându-i din țara lor, ca să le fie învățătură de minte popoarelor înconjurătoare (Ezechiel 5:15). Lecțiile acestea le primim și noi în mod providențial, când alunecăm câteva trepte pe calea nebuniei, și Dumnezeu ne ridică înapoi, datorită harului Său. El este Tatăl perfect, cel care îi disciplinează pe adevărați Săi fii. Cei care nu sunt fii adevărați nu sunt corectați(Evrei 12:8). Lecțiile de disciplinare pot avea efect doar în cazul în care suntem doritori să ne îmbunătățim disciplinar. Dacă ne plângem și ne simțim ofensați. sau ne întărim inima prin ură, furie, sau dorim să ne eliberăm de aceste lecții, atunci ele nu vor avea niciun efect asupra înțelepciunii noastre. Nebunii disprețuiesc înțelepciunea și disciplina.

În al patrulea rând, versetele de la început identifică pe cei ne-înțelepți, care au nevoie de disciplinare și învățătură. Solomon îi numește pe aceștia naivi sau creduli, și sunt cei cărora le place simplitatea, le place să alunece la suprafața vieții, luând în derâdere înțelepciunea și învățătura (1:22). Un naiv poate fi ușor păcălit, fiind atras de promisiunile plăcerilor imediate, fără să se gândească la repercursiunile acțiunilor sale (7:7-23, 9:1-6). Acesta nu recunoaște că există o legătură între acțiuni și urmările lor. El crede tot ceea ce i se spune, și nu se gândește la următorii pași pe care trebuie să îi facă (14:15). El nu recunoaște pericolul ce îi stă în cale, și se aruncă inainte (22:3, 27:12). Proverbele sunt gândite pentru a-l scoate pe naiv din naivitatea sa pentru a-l duce la o nouă stare, aceea a înțelepciunii.

Și, în final, 1:7 accentuează faptul că fundația înțelepciunii este frica de Dumnezeu. Dacă purtăm această frică în noi, vom asculta de Cuvântul Său, și nu vom avea resentimente în momentele de disciplinare, ci le vom primi cu mulțumire și supunere.

Frica aceasta poartă în ea și frica de a fi pedepsit, dar, deasemenea, include o frică mult mai personală, cea de a nu ofensa sau dezamăgi.

 

Îndrumările unui tată

Următoarea secțiune a capitolului 1 constă dintr-o colecție a învățăturilor unui tată către fiul său, într-un mod catehetic, practic. Faptul că este un mesaj de la tată pentru fiu este foarte important. Învățătura trebuie să fie făcută într-o relație existentă, de încredere și dragoste, iar relația trebuie cultivată dacă se dorește ca învățătura să aibă rod. Un fiu înstrăinat, distanțat, nu va putea fi receptiv la preceptele înțelepciunii oferite de tată. Și cu toate că învățătura are loc în cadrul acestei relații, aceasta din urmă nu are caracter democratic sau egalitar. Tatăl este sprijinit de autoritate, în contrast cu ispita găștii, care funcționează înafara unei autorități. Să remarcăm și faptul că învățătura are forma unei povești fictive, iar cateheza în Proverbe nu include termeni teologici, ci preia elemente din viața practică, a trăirii de zi cu zi.

În ceea ce spune tatăl, liderii găștii vorbesc deschis despre intențiile lor. Vor organiza o ambuscadă și îi vor ataca pe nevinovați, așa cum iadul îi devorează pe oameni (v. 10-12). Nu puține găști vorbesc astfel, iar Solomon expune atracția pe care ele o reprezintă, și arată motivul pentru care un băiat tânăr ar intra într-o tovărășie cu răufăcătorii. În primul rând, accentuează faptul că fiul se va simți inclus, parte a băieților răi, în tovărășie cu aceștia, și, în mod evident, cu răul. Toate invitațiile au loc la persoana întâi plural (v. 14). Are loc o întrecere a părtășiei: cea a înțelepciunii, care este ierarhică, și a găștii, care este egalitară. Să ții băiatul departe de gașcă rezolvă doar pe jumătate bătălia care se dă. Trebuie la fel de bine ca băiatul să fie inclus în părtășia cu înțelepții. În al doilea rând, gașca oferă și distracție: ambuscada, așteptarea atacului, speranța unui câștig nelimitat. În al treilea rând, gașca oferă plăceri imediate, și valori câștigate instantaneu. Dacă băiatul se alătură găștii, se presupune că se va putea îmbogăți fără muncă multă, fără să aștepte, fără să economisească, și fără nico reținere.Pe un fiu naiv fiu naiv toate acestea îl vor atrage.

Solomon îl avertizează pe fiu în diferite feluri. În primul rând, îi arată unde duce calea pe care merg cei răi. Ei vor să fie ca moartea (v. 12), dar vor sfârși prin a fi victimele propriei lor ambuscade (v. 18). Se îndreaptă înspre rău în două moduri: se grăbesc să facă răul, și răul li se va întâmpla lor.

Solomon este ca un cartograf: știe unde duce calea lor, și îi arată acest lucru fiului său, esențial pentru instruirea fiului naiv, deoarece naivului tocmai direcția îi lipsește.

În al doilea rând, îl avertizează că e greșit și faptul de a păși pe urmele lor. Aceste urme descriu felul de viață cu care s-au obișnuit, alegerile pe care le-au făcut, și arată rezultatele pe care aceste obiceiuri și alegeri le vor avea. Fiul nu trebuie să aibă aceleași obiceiuri, inclusiv cele de vestimentație și vorbire. Nu trebuie să aleagă să stea cu gașca, sau să urmeze alegerile ei. În acest fel va evita să călătorească înspre aceeași destinație cu ei.

În al treilea rând, Solomon începe parabola oferind fiului său o motivație pozitivă pentru ca el să aleagă îndrumările sale și să îi urmeze exemplul, incluzându-se astfel în părtășia cu înțelepții. Fiul care urmează învățăturile tatălui, și îndrumările mamei va primi o cunună pe care o primesc cei care obțin victoria, va avea un statut deosebit, cel al onoarei, și va fi protejat de rău. Descrierea făcută de Solomon acestei cununi este interesantă. O numește plăcută și valoroasă. Waltke susține că termenii din textul original denotă calitatea unui obiect care îl face plăcut și atractiv pentru ceilalți, și prin care el câștigă cinstea acestora. Ascultarea de îndrumările părinților nu pare  ”tare” (cool, în limba engleză) pentru adolescenți, dar Solomon spune că tocmai aceasta este calea către cinste și respect.

Înțelepciunea îi face pe tineri ”atrăgători”.

 

Articol apărut inițial la adresa https://www.firstthings.com/blogs/leithart/2005/02/proverbs, și publicat cu permisiunea autorului.