Femeia bărbată. O introducere la Proverbe (Pildele) 31:10-31

de Peter Leithart

Cartea Proverbe se încheie cu portretul ”femeii cinstite” (Cornilescu), sau ”femeia virtuoasă” (trad. ortodoxă), ”femeie vrednică” (tra. Bartolomeu Anania). Acest portret face trimitere la începutul cărții Proverbe, și la descrierea înțelepciunii. La fel ca în cazul Doamnei Înțelepciune, valoarea femeii virtuoase este mai mare decât cea a perlelor.

  • ea este mai de preţ decât mărgăritarele” (TC), ”preţul ei întrece mărgeanul” (TO), ”fiindcă una ca aceasta e mai prețioasă decât nestematele” (TB), v. 10;
  • ea este mai de preţ decât mărgăritarele, şi toate comorile tale nu se pot asemui cu ea” (TC), ”ea este mai preţioasă decât pietrele scumpe; nici un rău nu i se poate împotrivi şi e bine-cunoscută tuturor celor ce se apropie de ea; nimic din cele dorite de tine nu se aseamănă cu ea” (TO), ”mai scumpă e ea decât nestematele; împotriva ei nimic din ce e rău nu poate sta; ea li se descoperă tuturor celor ce i se apropie și nimic din ce e scump nu-i este deopotrivă” (TB), 3:15;
  • căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele, şi niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu ea” (TC), ”căci înţelepciunea este mai bună decât pietrele preţioase şi nici lucrurile cele mai preţioase nu au valoarea ei” (TO), ”că mai prețioasă e înțelepciunea decât nestematele și nimic din ce e scump nu-i cu ea deopotrivă.”, 8:11.

La fel cu Înțelepciunea, femeia virtuoasă pregătește masa:

  • ”ea se scoală când este încă noapte şi dă hrană casei sale şi împarte lucrul de peste zi slujnicelor sale” (TC), ”și se scoală de-noapte și le dă casnicilor de mâncare și slujnicelor de lucru” (TB), 31:15;
  • ”și-a înjunghiat vitele, şi-a amestecat vinul, şi-a pus masa” (TC), ”a înjunghiat vite pentru ospăţ, a pregătit vinul cu mirodenii şi a întins masa sa” (TO), ”jertfele și le-a înjunghiat, vinul și l-a dres în pahar și masa și-a pregatit-o” (TB), 9:2
  • ”Veniţi de mâncaţi din pâinea mea şi beţi din vinul pe care l-am amestecat!”, 9:5

Femeia virtuoasă aduce un venit în casă: ”Inima bărbatului se încrede în ea, şi nu duce lipsă de venituri” (TC), ”Într-însa se încrede inima soţului ei, iar câştigul nu-i va lipsi niciodată.” (TO), ”Inima bărbatului ei are încredere într’însa; una ca aceasta nu va avea lipsă de bune dobândiri.” (TB), 31:11, la fel ca Înțelepciunea: ”Căci câştigul pe care-l aduce ea este mai bun decât al argintului, şi venitul adus de ea este mai de preţ decât aurul” (3:14). Înțelepciunea începe cu frica de Dumnezeu, și aceasta este și ceea ce o însuflețește și pe femeia virtuoasă: ”Dezmierdările sunt înşelătoare, şi frumuseţea este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată” (TC), ”Înşelător este farmecul şi deşartă este frumuseţea; femeia care se teme de Domnul trebuie lăudată!” (TO), 31:30.

Secțiunea finală a Proverbelor este organizată ca acrostih, fiecare verset în original începând cu o literă a alfabetului ebraic, în ordine alfabetică. JA Motyer spunea că ”acrostihul este un fel poetic de a spune că un subiect a fost tratat exhaustiv”, și completează: ”în forma obișnuită a acrostihului din poezia Vechiului Testament, fiecare verset sau strofă începe cu o literă a alfabetului ebraic, în ordine alfabetică. Această formă  poetică putea fi utilizată ca un ajutor pentru memorare, dar a fost în special o formă poetică de a spune că subiectul a fost tratat de la A la Z.” Acrostihul apare în Psalmul 111 și 112, în care fiecare verset începe cu o literă în ordine alfabetică. În Psalmii 25, 34 și 145 fiecare jumătate de verset începe cu o literă în ordine alfabetică. În Plângerile lui Ieremia, cap. 1, 2 și 4 fiecare verset începe cu o literă în ordine alfabetică. Dar cel mai elaborat acrostih este Psalmul 119, în care în fiecare grup de 8 versete fiecare verset începe cu aceeași literă, în ordine alfabetică. Aceste acrostihuri au ritmi diferiți. Psalmii 9, 10 și 37 dedică două versete fiecare unei litere; 25, 34 și 145 doar câte un verset; Psalmii 111 și 112 dedică câte un verset, respectiv jumătate, câte unei litere.

Datorită legăturii pe care o are cu alfabetul ebraic, numărul 22 este în topul speculațiilor evreiești. Este numărul generațiilor de la Adam (omul alfa) la Iacov (omul omega) – Adam, Seth, Enosh, Kenan, Mahalel, Jared, Enoch, Methuselah, Lamech, Noah, Shem, Arpachshad, Shela, Eber, Peleg, Reu, Serug, Nahor, Terah, Abram, Isaac, Iacov. Canonul evreiesc este câteodată organizat într-o structură care implică numărul 22. Textul masoretic conține 24 de cărți, dar Iosephus se referă doar la 22. Acestea sunt: cele cinci cărți ale lui Moise, cele opt cărți ale profeților (Iosua, Judecători+Ruth, Samuel, Impărați, Isaia, Ieremia+Plângerile, Ezechiel, și cei Doisprezece), și cele nouă ”scrieri” (Psalmi, Proverbe, Iov, Cântarea cântărilor, Eclesiastul, Estera, Daniel, Ezra-Neemia, Cronici). Scripturile sunt un alfabet al revelației lui Dumnezeu.

Sunt câteva scrieri evreiești în care speculațiile ajung până acolo, încât se vorbește despre o structură alfabetică ebraică a cosmosului. Cartea Sefer Yetzirath se bazează pe ideea că Dumnezeu vorbește limba ebraică, și datorită acestui fapt, când a creat lumea, a folosit diferite variații ale celor 22 d elitere. Autorul observă numărul 22 în diferite structuri cosmice. Sunt trei litere mamă, șapte duble și 12 simple, iar combinația acestora structurează lumea. Numărul 3 este al lui Dumnezeu (cele trei litere din care este compus numele lui Dumnezeu în ebraică), șapte este numărul Creației, și 12 este al Israelului.

În ceea ce privește poemul, Waltke ne oferă o analiză profundă a structurii lui, care este delimitat de 7 versete, trei la început și patru la final, care se referă la valoarea femeii, respectiv la lauda adusă ei. Acestea sunt legate la nivel conceptual, deoarece valoarea ei o face să merite laudele noastre, iar această legătură conceptuală este întărită de niște asocieri de termeni, care apar la începutul, respectiv la finalul poemului: soție/femeie (v. 10, 30), putere, forță (10, 29; cuvântul chayil poate fi tradus prin ”excelent” sau ”nobil”) și soț/domn (v. 11, 28, ebraică: Ba’al). Aceste cadre de versete sunt organizate în mod hiastic:

  1. General: valoarea femeii puternice, v. 10
  2. Profitul pe care îl aduce soțului, v. 11-12
  3. Lauda pe care o primește de la copii și soț, v. 28-29
  4. A’: Lauda adusă femeii puternice, v. 30-31.

Tot Waltke aduce în discuție ipoteza lui Al Wolters, cum că acest poem de la finalul cărții Proverbelor este în legătură cu enumerarea virtuților bărbatului cu frică de Dumnezeu, din Psalmul 112. Cele două pasaje au foarte multe lucruri în comun. Ambele sunt de tip acrostih, ambele descrie virtuțile unei anumite persoane, și în special pe acela al înfruntării neînfricate a viitorului. Ambele accentuează generozitatea: femeia puternică dă săracilor, și îi ajută, iar bărbatul drept al psalmului amintit demonstrează compasiune și generozitate, dând bani cu împrumut.

Waltke îl mai citează pe Wolters, spunând că portretul femeii puternice din Proverbe 31 are o legătură puternică cu ”poezia eroică a Israelului, caracterizată prin povestirea marilor fapte de vitejie ale eroilor, de obicei tin timpul operațiunilor militare.” Wolters compară poemul cu Cântecul Deborei din Judecători 5 (în care este lăudată o altă eroină, Iael) și cu cântecele femeilor care îi lăudau pe David și Saul. Putem observa și câteva legături de ordin lexical. În primul rând, femeia este numită în traducere ”puternică”, iar cuvântul în original are de cele mai multe ori conotații militare (”puterea” faraonului din Ex. 14:4, 9, 17, 28, 15:4). În al doilea rând, un al cuvânt folosit pentru putere este ” ’oz” (versetele 17 și 25), și acesta, la fel, cu puternice conotații militare, de această dată referindu-se la Dumnezeu ca puternicul luptător al Israelului (Ex. 15:2, 13, Judec. 5:21). În al treilea rând, poemul include termeni folosiți în descrierea luptelor: ”venituri”, în lb. engleză ”spoil” sau ”plunder”, ambele cu sens marțial (v. 11), Își întinde mâna (v. 19). În al patrulea rând, femeia este ”preamărită”, ”slăvită”, iar termenul, din nou, este folosit în poezia eroică (Jud. 5:10, 11:40). În al cincilea rând, femeia râde (v. 25) asemeni unui luptător sau un rege învingător. Și ”ea îşi încinge mijlocul cu putere şi îşi oţeleşte braţele” (v. 17), ca și cum s-ar pregăti pentru o bătălie.

Putem trage două concluzii, făcând aceste paralele.

În primul rând, munca pe care o efectuează este casnică, și parțial de meșteșugar, și totuși poemul o laudă în termeni eroici. Un poem eroic despre cineva angajat în munca de zi cu zi, casnică, este remarcabilă în lumea antică, și ne arată felul în care este privită munca femeilor de Dumnezeu. Marele război al lumii este dus între sămânța șarpelui și sămânța femeii – nu sămânța bărbatului” În grija lor față de gospodăria proprie, femeile înțelepte sunt în linia întâi al războiului sfânt al lui Dumnezeu.

Și, în al doilea rând, Waltke arată că accentul este pus pe acțiune și putere, nu pe frumusețe. De fapt, poemul demitizează frumusețea, accentuându-i efemeritatea. În Sfânta Scriptură este inclusă și cântarea Cântărilor; ea face parte tot din categoria literaturii sapiențiale. Dar în Proverbe accentul cade pe frumusețea și slava puterii, eficacității, înțelepciunii și priceperii femeii, calități care nu pălesc în timp.
Apărut inițial la adresa https://www.firstthings.com/blogs/leithart/2011/05/proverbs-introduction, și tradus cu permisiunea autorului.