Povestea a două imperii

Mai nou, există obiceiul de a citi Biblia ca pe o poveste a anti-imperialismului, o poveste a lui Dumnezeu și a Israelului, și (pentru creștini), Dumnezeu și Iisus – împotriva imperiului. Tema recurentă este ”Ieși afară, ieși afară, popor al meu! ”

Această poveste este totuși greu de înghițit. Ieremia îi spune poporului iudeu să intre, și nu să iasă din Babilon (Ieremia 27, 29). Isaia îl investește pe Cir Persanul cu titlurile davidice ”slujitorul Domnului”, ”păstorul”, ”unsul” (Isaia 44 și 45). Eroi ca Iosif, Daniel și Mordecai ajung consilieri șefi ai împăraților. În Sfintele scripturi nu există nimic de felul ”imperiu”, ci doar imperii, și nu este unul și același lucru. Câteva sunt Babeluri, altele sunt fiare, sau toiaguri de disciplinare, sau loc de refugiu pentru poporul lui Dumnezeu.

Dumnezeu ajunge să frustreze imperiile de tipul Babel sau de fiară. În cea mai veche povestire din Biblie despre imperiu (Geneza 11:1-9), oamenii ridică un oraș și un turn în câmpia din Șinear. Repetat de patru ori, ”unul” (Geneza 11:1, 6) arată scopul lor de a fi ”una”. Babelul, prototipul următoarelor ”Babeluri”, este intolerant față de diferențele de ordin lingvistic, cultural și religios.

Cei din Babel doresc să își facă un ”nume”. Ca și mai târziu, în cazul împăratului neo-babilonian, vor să își așeze tronul deasupra stelelor, vor să depășească norii, ca să fie ”ca Cel Preaînalt” (Isaia 14:13-14). Augustin a observat motivații idolatre similare în spatele dorinței romanilor de a fi stăpâni lumea printr-un imperiu. Dorința de a se încununa cu gloria i-a inspirat pe romani, într-o primă fază, pentru a răsturna tiranii. Facând acest lucru cu Tarquinii, au rămas totuși obsedați de aceeași dorință. Doar stăpânirea lumii le-a putut satisface această dorință. Dorința de a fi liberi s-a transformat într-o libido dominandi.

În același timp, dorința romană pentru glorie a fost amestecată cu neliniște și teamă, care au crescut, în mod paradoxal, cu proporția cu care au obținut succesul în decursul cuceririlor. Teama de dușmanii din interior și exterior a inspirat virtus-ul războinicului roman. În mod asemănător, fondatorii Babel-ului au fost înfricoșați de ideea de ”a se răspândi” (Geneza 11:4). Imperiile babelice sunt gândite pentru a se apăra de insecuritate și de frica de disoluție. Neliniștea căutării gloriei ia forme politice într-un imperiu care permite doar o singură gură și un singur limbaj. Dumnezeu i-a creat pe oameni pentru ca ei să se răspândească pe toată fața Pământului, și înmulțindu-se, să umple Pământul (Geneza 1:26-28), spre deosebire de imperiile babelice, care încearcă din răsputeri să oprească orice tip de mișcare, timpul și istoria. Babel ar fi trebuit să reprezinte sfârșitul istoriei, fără să se mai poată merge altundeva, sau de a face și altceva. Este întruchiparea politică a eshatologiei hyper-desăvârșite, care este, de fapt, o eshatologie a fricii. Zidurile eterne ale Babelului au fost construite pentru a-i proteja pe cetățeni de ravagiile timpului. Cu mult înainte de Virgil, Babel anunța formarea unui imperium sine fine.

Spre deosebire de Ozymandias, Babelul și-a învățat limitele. Din momentul în care Dumnezeu apare în relatare, începe să demonteze cetatea cărămidă cu cărămidă, asigurându-se că locuitorilor li se va întâmpla exact de ceea ce le-a fost frică. Le încurcă limbajul comun (v. 7) și îi răspândește prin lume (v. 4 și 9). Ei doreau să construiască o cetate care să ajungă până la cer(v. 4), dar Dumnezeu ”a coborât ca să o vadă” (v. 8(. ei voiau un nume, și îl primesc – un nume de batjocură: ”confuzie” (v. 9(. În cele 9 versete laconice, povestirea expune nebunia imperialismului care încearcă să concureze cu Creatorul.

După căderea Babilonului, Dumnezeu îl cheamă pe Avram din Ur ca să inițieze un proiect anti-Babel (Gen. 12:1-3). Dată fiind opoziția fără echivoc a lui Dumnezeu față de Babel, este surprinzător cum promisiunile făcute lui Avram sunt totuși atât de asemănătoare cu caracteristicile imperialismului babelic. Dumnezeu îi promite lui Avram ”un nume mare” (12:2). Îl asigură pe Avram că va da naștere ”unei națiuni mărețe” (18:18), și nu doar a uneia singure: ”Te-am făcut tatăl multor neamuri” (Gen. 17:4-6, 16). Avram va deveni strămoșul multor regi )Gen. 17:6, 16), șicel din care va ieși ”Regele regilor”. Cele două mari promisiuni, pământ și sămânță, sunt ecoul dublului scop al celor din Babel, de a construi un oraș și un turn. Urmașii lui Avram vor cuceri pământulși vor construi acolo un oraș (cetate) și un turn, Ierusalimul și templul său, adevărata poartă a lui Dumnezeu, înțelesul numelui ”Babylon”.

Pe baza acestor promisiuni avraamice, profeții vor anunța nașterea unei noi ordini mondiale, pașnice, cu centrul în Sion (Ps. 72:8-11, Isaia 2:2-4, 60:10-11), iar viziunile lor profetice umple capitolele cele mai culminante ale Bibliei creștine. După ce cetatea care a curvit și fiara romană sunt aruncate î niazul de foc (Apoc. 17-19), Ioan are o viziune în care regii intră în orașul ceresc ca să se închine Mielului care poartă titlul împărătesc de ”Domn al domnilor, și Rege al regilor) (Apoc. 21:22-27), 17:14). Cititorilor post-coloniali nu le cade bine să întâlnească în Sfintele Scripturi această ”re-inscripționare” a aspirațiilor, titlurilor și structurilor imperiale. Dar ”re-inscripționare” este un cuvânt greșit, deoarece deja lui Avram i s-a inscripționat  de către Dumnezeu promisiunea unui imperiu.

Israelul va avea vocația imperială de a face posibilă în adevăr ceea ce Babelul a încercat prin rebeliune: ”unitate între popoare, o legătură cu Cerul, un nume mare, neprihănire, pace și siguranță. Imperiul avraamic nu este un Babel care își impune voința, ci o comunitate mondială unită sub conducerea lui Dumnezeu” (Oliver O Donovan). Speranța Israelului și a Bisericii nu este de a avea pace ”izolate de lume”, ci să fie ”o comunitate internațională pașnică” adunată în jurul Sionului (O Donovan).

Sfânta Scriptură nu este povestea opziției Israelului împotriva imperiilor, ci ea este povestea a două imperii, scrisă cu scopul de a ne asigura pe noi, credincioșii, că toate Babelurile se vor nărui, și că imperiul avraamic va străluci pentru totdeauna.

 

Articol apărut inițial la adresa: https://www.firstthings.com/web-exclusives/2012/01/a-tale-of-two-imperialisms,

și publicat cu permisiunea autorului.