Anticii ar spune: cei buni mor de obicei primii.

“[…] nimeni nu ia aminte că din pricina răutăţii este luat cel neprihănit.” (Isaia 57:1)

Cel drept este luat înainte de venirea nenorocirii, așa cum Metusela a fost luat cu un an înaintea potopului, fiul cel mai bun al lui Ieroboam, înaintea dezastrului care a venit peste casa tatălui său, Iosia înaintea exilului și a primei distrugeri a Ierusalimului, iar Iacov înaintea celei de-­a doua distrugeri, Augustin înaintea ocupării orașului său Hippo de către vandali. Stilico a spus că după moartea lui Ambrozie vor urma multe rele, și a avut dreptate. Luther a fost luat în pace, înaintea calamității care a lovit Germania, și pe care a prezis-­o, pentru că țara a disprețuit evanghelia. […] Dl. Brightman a fost înmormântat cu o zi sau două înainte ca un călău să fi fost trimis ca să îl omoare. Dumnezeu i-­a dat o casă nouă, așa cum înaintea furtunii i­-a dat și lui Lot. L-­a ascuns, precum l­-a ascuns și pe Moise, în stâncă, până a trecut vântul cel tare. Sau așa cum i s­-a spus lui Daniel să se odihnească împreună cu strămoșii săi, până când toate evenimentele care i­-au fost arătate se vor fi întâmplat. Deși nu este o garanție general valabilă. Ieremia a văzut prima distrugere a Ierusalimului, iar Ioan pe a doua. Dar, de obicei, Dumnezeu îi ia pe servitorii săi cei mai de seamă, pentru ca aceștia să nu experimenteze relele care vor urma, la fel ca în cazul unui incendiu, când proprietarul casei salvează în primul rând bijuteriile și locurile de valoare.

Anticii ar spune: cei buni mor de obicei primii.

Consolarea noastră este că, așa cum mieii sunt sacrificați înainte de a ajunge la maturitate, sunt, totuși, eliberați de violența furtunilor care se abat peste ceilalți.

 

Traducere din Comentariul cărții Isaia, de John Trapp, sec. al XVI-lea

Imaginea: pictură de Giotto