Toată țara era acoperită cu faptele întunericului

Cuvintele lui Ieremia, fiul lui Hilchia, unul din preoții din Anatot, din tara lui Beniamin. (Ieremia 1:1)

A lucrat mult printre acești oameni stricați, dar cu foarte puține rezultate, cum, chiar el însuși,  se plânge, asemenea lui Isaia, căruia i-a urmat, fără succes, în funcția de profet, după câteva decenii. Căci așa cum muribundului i se încețoșează ochii, și simțurile îi pălesc, până când dispar de tot, la fel se întâmplă și în comunități, când acestea sunt gata pentru a cădea în ruină. Cu cât mai mult se apropie distrugerea lor, cu atât mai mult se dezvoltă în ele orbirea, nebunia, securitatea, îndărătnicia, care disprețuiesc orice leac, și care nu permit sfaturile și observațiile sănătoase. Acesta a fost și cazul acelor improbi et reprobi – “argint lepădat te vei numi” (Ier. 6:30) – cu care profetul a avut de a face.

Moise nu a avut mai multe probleme în deșert cu israeliții decât Ieremia cu acești  oameni “tari la cerbice, netăiați imprejur cu inima si cu urechile” (Fapte 7:51), care s-au opus Duhului Sfânt la fel ca părinții lor.

Vremurile nu au fost mai bune ca cele descrise de Tacitus, Quibus nulla unquam aut virtutum steriliora, aut virtutibus inimiciora, adică niciodată nu a mai fost un timp când să lipsească virtutea sau să existe mai mulți dușmani ai virtuții, ca în acele vremuri.

Și cum să fi fost mai bine, când Cartea Legii dispăruse de 60 de ani, și toată țara era acoperită cu faptele întunericului?

Fragment din Comentariul cărții Ieremia, de John Trapp, 1640.