Nepocăința și apatia

Cei care propovăduiesc Cuvântul ar trebui să cheme poporul atât la

  • bucurie (“Izbucniţi cu toate în strigăte de bucurie, dărâmături ale Ierusalimului! Căci Domnul mângâie pe poporul Său şi răscumpără Ierusalimul. Domnul Îşi descoperă braţul Său cel sfânt înaintea tuturor neamurilor şi toate marginile pământului vor vedea mântuirea Dumnezeului nostru.”, Isaia 52:9,10), cât și la
  • pocăință (“ Plecaţi, plecaţi, ieşiţi din Babilon! Nu vă atingeţi de nimic necurat! Ieşiţi din mijlocul lui! Curăţiţi-vă, cei ce purtaţi vasele Domnului! Nu ieşiţi cu grabă, nu plecaţi în fugă, căci Domnul vă va ieşi înainte şi Dumnezeul lui Israel vă va tăia calea.”, Isaia 52:11,12),

spunându-le că nepocăința și apatia sunt stări la fel de neplăcute lui Dumnezeu.

 

Traducere din Comentariul cărții Isaia, de John Trapp, sec. al XVI-lea