Noi, oamenii, uităm atât de repede consolarea lui Dumnezeu

Isaia 44: 1. Ascultă acum, Iacove, robul Meu, Israele, pe care te-am ales!

Ascultați un cuvânt de consolare după un tunet atât de înfricoșător.

Nu mai este vorba doar de un oarecare Iacov sau Israel, care au fost amenințați, ci acum Dumnezeu îi consolează pe cei dragi Lui, ”Iacov, robul meu”, și ”Israel, pe care l-am ales”, ”Ieșurun”, sau ”poporul neprihănit”.

Și pentru că noi, oamenii, uităm atât de repede consolarea lui Dumnezeu, așa cum au făcut-o și apostolii lui Hristos, sau acei credincioși evrei (Isaia 12:5, ” Cântați Domnului, căci a făcut lucruri strălucite: să fie cunoscute în tot pământul!”), profetul le repetă de mai multe ori aceasta, cu scopul de a-i conștientiza, la fel cum medicii freacă bine de piele cremele, ca să o penetreze și să aducă vindecare.

Traducere din Comentariul cărții Isaia, de John Trapp, sec. al XVI-lea