Paralelismul dintre Evanghelia după Luca și Faptele Apostolilor

Peter Leithart

 

Rebeca Denova oferă un rezumat al paralelismului structurilor Evangheliei după Luca și a Faptelor Apostolilor.

În primul rând, scoate în evidență paralelele dintre evanghelie și istoria apostolică: botezul lui Iisus în apă, din Luca 3, are corespondent în botezul cu Duhul Sfânt al comunității, din Fapte 2.

Mesajul lui Iisus este respins în Nazaret, în Luca 4, iar mesajul comunității este respins în Ierusalim, în Fapte 3-5.

Irod Antipa intenționează să îl omoare pe Iisus în Luca 13, în timp ce Irod Agrippa încearcă să îl omoare pe Petru, în Fapte 12.

Luca 14-18 conține evanghelia pentru cei proscriși, iar Fapte 13-20 conține evanghelia care îi include pe ne-evrei.

Capitolele 9-19 din Evanghelie se referă la călătoria lui Iisus la Ierusalim, iar Fapte 19-21 relatează despre călătoria lui Pavel la Ierusalim.

Atât Iisus, cât și Pavel sunt chimuiți, și sunt supuși la 4 procese (Luca 20-23 și Fapte 21-26).

Moartea lui Iisus din Luca 23 corespunde cu „moartea” lui Pavel în mare, din Fapte 27.

În Luca 24 Iisus înviază, iar Pavel este „înviat” în Fapte 28.

Paralelismul structurează însăși cartea Faptele Apostolilor: atât Petru, cât și Pavel își încep misiunile cu o predică, prin care își expun, pe scurt, mesajul (Fapte 2:22-36, 13:16-41).

Ambii au parte de o recoltă de suflete (2:41-42, 20:16), și ambii confruntă vrăjitori: (8:18-24, 13:6-11).

Ambii ridică din morți pe câte cineva (9:36-42 și 20:9-12), vindecă un olog (3:1-10, 14:8-11), sunt apărați de farisei (5:34-39, 23:9), interzic să li se închine oamenii (10:25-26, 14:13-15), și ambii sunt aleși de Domnul înviat pentru lucrare (1:8, 23:11).

Ambii sunt „înviați” ca Iisus, deși în moduri diferite: Petru este „înviat” din închisoare, iar Pavel din mare (fiara din mare și cea din uscat?).

Călătoria lui Pavel corespunde, în multe detalii, cu cea a lui Iisus. Ambii se duc în capitală știind că vor suferi. Pavel povestește despre încercările prin care a trecut celor din Milet, la fel cum Iisus le cere ucenicilor să Îi fie alături pe timpul suferințelor Sale (Luca 22:28). Iisus le oferă trei profeții despre viitoarele sale suferințe, și ambii sunt acuzați de răzvrătire, dar declarați nevinovați de autoritățile romane.

Suprapuse, paralelismul este de tip chiastic, încrucișat. Este citată analiza chiastică a călătoriei din Luca, care începe și se termină în Ierusalim, și este centrată pe capitolul 13. Scenele paralele nu sunt strict simetrice. „Ce să fac ca să fiu mântuit” apare în 10:25-41 și 18:18-30, dar cea din urmă oferă un răspuns mult mai detaliat. Luca 13:1-9 și 14:12-15:32 se referă la Împărăție, dar prima este o invitație pentru Israel, iar cea de-a doua pentru ne-evrei, pentru cei pierduți și care răspund invitației, lăsându-i pe cei dinlăuntru, afară.

Legat de Fapte, autoarea face referire la analiza chiastică a călătoriilor misionare ale lui Pavel. El începe și termină călătoriile cu Ierusalimul, și Atena reprezintă punctul de mijloc. Din nou, secțiunile paralele nu sunt strict paralele: cuvântarea lui Pavel din Antiohia (13:14-52) este percepută în mod negativ. Evreii îl resping, și plecarea sa urmează scuturării prafului de pe picioarele sale. Dar cuvântarea de bun-rămas din Milet (20:18-38), este percepută în mod pozitiv. Liderii îl primesc, iar despărțirea de el este dureroasă, cu lacrimi, sărutări și îmbrățișări.

Articol apărut inițial la adresa https://www.firstthings.com/blogs/leithart/2016/03/parallels-in-luke-acts, și publicat cu permisiunea autorului.

Grafica: Durer, Apostolii Petru și Pavel vindecând un olog.