Beția seacă

Vai de cununa îngîmfată a beţivilor lui Efraim, de floarea veştejită, care este strălucirea podoabei sale, pe culmea văii mănoase a celor ce se îmbată! (Isaia 28:1)

Beția este un păcat. Se crede că există și o beție seacă, uscată, despre care ar fi vorba aici: ‘De aceea, nenorocitule, beat ce eşti, dar nu de vin’ (Isaia 51:21), şi, ‘venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia’ (2 Tim. 2:26).

Din această beție ar trebui să se trezească, o beție a prosperității, care i-a făcut mândri și desfrânați chiar și pe regele Israelului și pe consilierii săi, fără să se fi gândit că in maxima libertate minima est licentia (cu cât este mai mare libertatea, cu atât trebuie să fie mai mică încălcarea regulilor).
Nu se cade împăraţilor să bea vin, nici voivozilor să umble după băuturi tari’ (Proverbe 31:4)


Fragment din Comentariul cărții Isaia, de John Trapp, secolul al XVII-lea.