Cui i se adresează arhitectura?

Peter J. Leithart 3 . 17 . 16

 

În recenta biografie a lui Frank Gehry, Building Art, Paul Goldberger povesteşte următorul incident: „un Gehry lent, având deja peste optzeci de ani, trebuie să ajungă la o conferinţă de presă din Spania după un somn întrerupt. Primul reporter l-a întrebat care este răspunsul lui la acuzaţiile ce-i fuseseră aduse conform cărora clădirile sale erau mai degrabă spectacole de măreţie decât proiecte arhitecturale funcţionale. De această dată, era prea obosit încât să mai fie politicos. A arătat degetul mijlociu. S-a lăsat o linişte neplăcută după care un alt reporter l-a întrebat dacă clădirile „emblematice” vor reprezenta în continuare viitorul oraşelor. Frank a răspuns puţin mai răbdător. „În zilele noastre 98% din tot ceea ce se construieşte este porcărie” a spus el. „Nu există niciun simţ al esteticului, sunt lipsă de respect faţă de umanitate sau faţă de orice altceva. Cu toate acestea, din când în când, câte un grup de oameni face ceva special. Foarte puţini, ce-i drept, dar pentru Dumnezeu, lăsaţi-ne în pace. Suntem dedicaţi muncii noastre…. Lucrez pentru clienţi care au respect faţă de arta arhitecturală. Astfel că vă rog să nu mai puneţi întrebări proaste ca cea de mai devreme”.

Goldberger descrie incidentul ca fiind “amuzant”, dar Ingrid Rowland vede ceva mai sinistru. Biografia amintită ne dezvăluie un om arogant şi dizgraţios. „Se subînţelege imediat că dacă nu iubim tot ce a fost creat de Frank cu o iubire necondiţionată, îi rănim sentimentele şi vom avea de înfruntat ura implacabilă a soţiei sale. De asemenea, simţim că nu este treaba noastră, a utilizatorilor arhitecturii, să judecăm lucrarea arhitecţilor. Atât Goldberger cât şi subiectul său susţin, implicit şi explicit, că, dacă nu-l adorăm pe Frank Gehry şi arhitectura sa din toată inima şi din tot sufletul nostru, suntem orbi şi proşti ca Samson printre Filisteni, la fel de cârcotaşi ca Tersite printre eroii din Troia”.

Această nepăsare faţă de părerile celorlalţi se extinde şi către clienţii lui Gehry. Rowland citează un pasaj din biografia care se presupune că-l descrie pe William Pereira, cel care l-a influenţat foarte mult pe Gehry, descriind în acelaşi timp obiectivele arhitectului Gehry:

„Lăsat cu ale lui, Frank şi-a dat seama că Pereira era mai degrabă condus de propria dorinţă de a crea forme memorabile decât de înţelegerea nevoilor clienţilor săi… Frank a început să se gândească la Pereira ca la un arhitect  care a inventat forme din imaginaţie, după care a încercat să-şi convingă clienţii să le accepte”.

Rowland apără dreptul utilizatorilor de a emite păreri despre clădirile pe care le folosesc: „În mereu negociatul domeniu al arhitecturii, spre eterna frustrare a arhitecţilor, noi, utilizatorii, avem dreptul de a emite judecăţi despre calitatea clădirii. Doar noi avem acest drept…

Dacă poezia şi puterea arhitecturii nu comunică la mai multe nivele, de la Olimp şi până la cei mai umili dintre noi, atunci nu comunică deloc”.

 

Articol apărut inițial la adresa https://www.firstthings.com/blogs/leithart/2016/03/whom-is-architecture-for , și publicat cu permisiunea autorului.

Imaginea: fotografie a unei biserici din Ungheni, Republica Moldova.