Veți scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii

Veți scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii (Isaia 12:3). Bucuria aparține omului drept, iar Hristos este fântâna care nu seacă niciodată, și din care acesta se alimentează cu o credință vie:

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și Cine este Cel ce-ți zice: „Dă-Mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie.”

Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, in veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va țâșni în viața veșnică. (Ioan 4:10, 14)

În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare și a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea. (Ioan 7:37)

Domnului Hristos i-a plăcut foarte mult această metaforă: Si noi toti am primit din plinătatea Lui, și har după har (Ioan 1:16). Doar din această fântână pot oamenii să își astâmpere setea după neprihănire. Aceste fântâni ale mântuirii sunt „cuvintele vieții veșnice” (Ioan 6:68), „făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe” (2Petru 1:4), „ca prin ele să vă faceți părtași firii dumnezeiești” și Duhului Sfânt, care este comparat deseori cu apa, deoarece:

  1. Ne spală: Vă voi stropi cu apă curată, și veți fi curățați; vă voi curăța de toate spurcăciunile voastre și de toți idolii voștri. (Ezechiel 36:25);
  2. Ne ajută să aducem roade: Crește papura fără baltă? Crește trestia fără umezeală? (Iov 8:11); Căci în pustiu vor țâșni ape, și în pustietate, pâraie; marea de nisip se va preface în iaz, și pământul uscat, în izvoare de apă. În vizuina care slujea de culcuș șacalilor vor crește trestii și papură (Isaia 35:6-7); Căci voi turna ape peste pământul însetat și râuri, pe pământul uscat; voi turna Duhul Meu peste sămânța ta și binecuvântarea Mea, peste odraslele tale, și vor răsări ca firele de iarbă între ape, ca sălciile lângă pâraiele de apă. (Isaia 44:3-4)
  3. Ne răcorește, ne împrospătează: Cum dorește un cerb izvoarele de apă, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! (Psalmi 42:1); dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat (Romani 5:5)

Sunt unii care cred că aici profetul s-ar referi la „apele din Siloe, care curg lin” (Isaia 8:6), sau la stânca din deșert, care i-a urmat în drumul lor, sau la acea faimoasă fântână (Numeri 21:16-18) din care au tras apă cu atâta veselie și cântec.


Fragment din Comentariul cărții Isaia, de John Trapp, secolul al XVII-lea.