Dan Brown si Euripide

de Peter Leithart

Oliver Harris își începe recenzia din TLS despre cartea Lure of Arcane  (Ispita misterelor), de Theodore Ziolkowski întrebându-se de ce s-a cumpărat cartea lui Dan Brown, intitulată The Lost Symbol, de peste două milioane de cititori doar în prima săptămână de după apariție.

„Dacă cei care s-au grăbit să consume această povestire despre mistere antice și societăți secrete nu au cumpărat cartea datorită prozei sale întortocheate, atunci s-ar putea ca entuziasmul lor să se datoreze  unui fapt pe care Ziolkowski îl denumește ispita, sau farmecul arcanului? Arcanul, de la latinescul arca, înseamnă un cufăr în care ceva este încuiat, și descrie atât cunoașterea de tip ezoteric, cât și pe grupurile închise, clandestine care le protejează. Arcanul a intrigat atât pe scriitori, cât și pe audiența lor de pe vremea tragediei grecești până în zilele thriller-urilor moderne. Studiul lui Ziolkowski consituie un argument erudit și provocator pentru a lua în considerare acest tip de literatură ca un gen nou și de sine stătător. Evoluția lui, la fel ca a lojelor și sectelor pe care le descrie, reflectă atât circumstanțele istorice, cât și fascinația pe care acestea le exercită asupra oamenilor.”

Tradiția pe care Brown o reprezintă, susține Ziolkowski, merge în urmă până la Bacchae de Euripide: „Euripide, nu mai puțin decât Dan Brown, exploatează interesul bine așezat al publicului față de secte, în acest caz în amenințarea subversivă a sectelor mistice ateniene din cel de-al cincilea secol î.H. Spre deosebire de The Lost Symbol, Euripide este interesat de farmecul în sine: dorința de a penetra misterul din care noi suntem excluși. Dorința crescândă a fiului de împărat, Pentheus, de a spiona ritualurile dionisiace de care sunt preocupate femeile din Theba, se naște din frica față de amenințarea pe care acestea o reprezintă față de ordinea deja așezată. În plus, însă, are și o dorință voyeuristă. Rezultatul este că moare, ucis de mama sa, în timp ce aceasta era sub influența unui extaz mistic, ceea ce ne face să înțelegem că acea sectă este, pe cât de eliberatoare, pe atât de periculoasă. Este ambivalența cu care literatura răspunde vărului ei captivant și arcan.”

Tradiția continuă cu legendele despre templieri, masoni, illuminati, sau despre conspirația evreiască secretă, „documentată” de Protocoale. Cartea culminează cu discuția despre Pendului lui Foucault, de Umberto Eco, „replica literară a studiului lui Ziolkowski”, în care Eco ne revelează farmecul secret al arcanului:

cel mai puternic secret al arcanului este un secret fără niciun conținut„.

 

Articol apărut inițial la adresa

http://www.firstthings.com/blogs/leithart/2014/06/dan-brown-and-euripides

Și publicat cu permisiunea autorului.