Triburile de peste Iordan

de P. Leithart

După ocuparea și așezarea în Canaan, două triburi și jumătate (Ruben, Gad și jumătate din tribul lui Manase) s-au așezat pe malul estic al Iordanului, în așa-numitul Trans-Iordan. Cronicarul tratează aceste trei triburi în 1Cronici 5 ca pe o unitate complexă.

Structura este de tip hiastic:

A. Genealogia lui Ruben, v. 1-10

B. Genealogia lui Gad, v. 11-17

C. Războiul dintre Ruben, Gad și Manasse împotriva Hagariților, v. 18-22

B’: Genealogia lui Manasse, v. 23-24

A’: Exilul lui Ruben, Gad și Manasse, v. 25-26

Sunt diferite legături între aceste secțiuni. Secțiunile  A, C și C’ se referă la Ruben, dar secțiunea B nu. În ambele secțiuni A și A’ cronicarul se referă la cucerirea triburilor transiordanice de către asirienii conduși de Tiglath-Pilneser. Secțiunea centrală, care descrie războiul împotriva descendenților lui Agar (cf. Ps. 83) în zilele lui Saul este anticipată printr-o menționare scurtă în versetul 10. Inițial pare că doar Ruben este singurul trib care luptă împotriva Hagariților, dar, după ce a fost prezentat și tribul lui Gad, aflăm că Gad s-a unit cu Ruben în luptă. Mai mult decât atât, înainte ca Manasse să fi fost prezentat, îl vedem luptând cot la cot cu Ruben și Gad. Astfel că:

a. Tribul lui Ruben se luptă cu hagariții, v. 10

b. Genealogia lui Gad, v. 11-17

a’. Ruben, Gad și Manasse împotriva hagariților, v. 18-22 (și prima referire la Manasse)

b’. Genealogia lui Manasse, v. 23-24

Ruben luptă, Gad este prezentat, Ruben, Gad și Manasse luptă, și apoi, Manasse este prezentat.

Secțiunile de început și sfârșit, precum și cea centrală scot în evidență importanța teologică a genealogiei. În versetele de la început, cronicarul prezintă pe scurt decăderea lui Ruben față de frații săi. Pentru că „a spurcat patul tatălui său” (v. 1, Gen. 35:22), își pierde dreptul de întâi născut, porția dublă care i-a fost dată lui Iosif (ambii fii ai acestuia au primit câte o moștenire corespunzătoare unui trib). Cu toate acestea, Iosif nu era remarcabil prin putere; Iuda a devenit puternic și a preluat conducerea, cu toate că dreptul de întâi născut a continuat să îl aibă Iosif. Conform lui Sara Japhet, există trei nivele în care sunt scoase în evidență persoanele: primul născut biologic, conducătorul nominalizat legal, și cel care, de fapt, mânuiește puterea. La sfârșitul pasajului, Ruben este din nou deposedat de moștenire, deoarece, împreună cu Gad și Manasse, „au curvit după dumnezeii popoarelor țării” (v. 25).

Păcatul sexual are ca și corespondent curvia spirituală. Primul îl deposedează pe Ruben de moștenirea sa, iar ultima duce la completa (și definitiva) expulzare a lui din Țară.

Esența acestui capitol este un scenariu de tipul „ce ar fi fost, dacă”, o poveste despre credincioșia eroică, demonstrată de triburile care ulterior s-au întors de la Dumnezeu ca să urmeze dumnezei străini.

Triburile de peste Iordan nu au câștigat bătăliile datorită forței lor, ci pentru că „în timpul luptei, au strigat către Dumnezeu, care i-a ascultat, pentru că se încrezuseră în El” (v. 20). Într-o formulare destul de surprinzătoare, aflăm că mulți au căzut uciși, pentru că lupta a fost a lui Dumnezeu. Un război sfânt lasă multe cadavre. Episodul este o mini-poveste despre cucerirea Țării, urmat de o așezare a lucrurilor, un fel de Iosua la scară mică. Continuarea ei este este și povestea Israelului, a necredincioșiei din Țară, și expulzarea finală.

Pentru cronicar, promisiunea ajutorului divin rămâne în picioare: dacă cei care se întorc vor striga către Dumnezeu, El îi va ajuta din nou.

 

Articol apărut inițial la adresa http://www.firstthings.com/blogs/leithart/2016/04/tribes-of-the-transjordan, și publicat cu permisiunea autorului.