Rețeta curajului

Hula triumfă în timpul prosperității, și tremură când viața e grea. Tullus Hostilius, acel împărat fără niciun dumnezeu, a adoptat pe Pavor (teamă) și Pallor (paloare) ca zei. Saul și Ahitofel în timpul necazului erau disperați, și s-au sinucis; la fel au făcut Demostene, Cato și alți înțelepți păgâni, care au trăit în lume fără Dumnezeu, și, din acest motiv, fără mângâiere.

Păcatul îi timorează pe oameni

(În inima acelora dintre voi cari vor mai rămînea în viaţă, în ţara vrăjmaşilor lor, voi băga frica; şi îi va urmări pănă şi foşnetul unei frunze suflate de vînt; vor fugi ca de sabie, şi vor cădea fără să fie urmăriţi, Lev. 26:36),

iar neprihănirea îi face să fie curajoși

(Cel rău fuge fără să fie urmărit, dar cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tînăr, Prov. 28:1; Domnul este lumina şi mîntuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică?, Ps.27:1).

Duhul puterii și a minții sănătoase se potrivesc bine împreună (Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă, 2Tim. 1:7).


Fragment din Comentariul cărții Isaia, de John Trapp, secolul al XVII-lea.