Monocultura universităţii

12 februarie 2016 by Gerald McDermott

Acesta este un interviu[ http://www.mindingthecampus.org/2016/02/a-conversation-with-jonathan-haidt/?utm_source=jolt&utm_medium=email&utm_campaign=Jolt02052015&utm_term=Jolt%5D fascinant cu Jonathan Haidt, psiholog social la Universitatea din New York, în care el descria monocultura universităţii unde, practic, nu există diversitate intelectuală.

Extrase:
„Lumea academică a ştiinţelor umaniste este o monocultură. Lumea academică a ştiinţelor sociale este o monocultură – cu excepţia economiei, singura ştiinţă socială care are ceva diversitate. Antropologia şi sociologia sunt cele mai rele – aceste domenii par cu totul ostile faţă de oamenii ce nu se dedică justiţiei sociale…”

„Sunt atât de dedicaţi justiţiei sociale încât au acceptat regula conform căreia, niciodată şi absolut niciodată, nu se dă vina pe victime; dacă un grup de victime înaintează anumite cereri, nu poţi să-i refuzi. Eşti obligat să accepţi acele cereri….”

„Aproximativ 70-75% din America face parte dintr-un grup protejat. Acest lucru este dezastruos pentru ştiinţele sociale, deoarece este foarte greu să începi cu ele. Trebuie să încerci să explici problemele sociale fără să spui ceva ce-ar putea învinovăţi pe vreun membru al unui grup protejat. Nu vorbim doar de vină morală, ci şi de vină cauzală. Niciunul din aceste grupuri nu ar fi putut face nimic care să contribuie la victimizarea şi marginalizarea proprie….”

„Fără coloană vertebrală? Astăzi mulţimile se formează cât ai clipi. Şi nu ne temem de studenţi, pe cât ne temem de colegii noştri. Încă mai este posibil ca, în timpul mesei de prânz, profesorii să spună ce gândesc; pot vorbi liberi în conversaţii private. Dar lista cu lucrurile pe care avem voie să le spunem în sala de curs este din ce în ce mai mică….”

„Unul dintre factorii cauzatori ai acestei st[ri de lucruri este schimbarea modului în care se cresc copiii, schimbare apărută în America în anii 1980. Având în vedere creşterea ratei infracţionalităţii odată cu folosirea cablului TV, părinţii îşi educă odraslele mult mai protectori şi mai temători. Copiii de la 1980 încoace au fost crescuţi foarte diferit – au fost protejaţi ca nişte fiinţe fragile. Elementul psihologic cheie care ar trebui menţionat în fiecare scriere pe tema aceasta este conceptul lui Nassim Taleb de anti-fragilitate….”

„Colegiile de arte liberale – în special şcolile pentru femei – sunt, de departe, cele mai rele…. Nimeni nu ar trebui să-şi mai trimită copilul la o şcoală pentru femei. Acest lucru este cu atât mai important cu cât eşti mai progresist. Ultimul lucru pe care ţi-l doreşti este ca fiica ta progresistă să fie crescută într-o monocultură batjocoritoare şi să devină o bătăuşă plină de sine….”

„După fiasco-ul de la Duke mi-am propus să observ reacţiile elevilor. Rezistenţa de la Duke s-a dispersat rapid. Stuart Taylor, Jr., co-autorul al studiului clasic despre dezastrul de la Duke, Until Proven Innocent, a prezis că Brodhead n-are să fie nici măcar un mandat preşedinte la Duke şi nici la vreun alt colegiu. N-a fost aşa. În ciuda mizeriei pe care a creat-o, i-au oferit un contract. Forţele ce susţin delicvenţa şi prostia sunt foarte puternice.”

 
Apărut inițial la adresa http://www.patheos.com/blogs/northamptonseminar/2016/02/12/the-monoculture-of-the-university/ , și tradus cu permisiunea autorului.