Vorbind ca niște adulți

Cel mai realist mod de a bloca acest ciclu este cel prin care părinții își reiau responsabilitatea de a fi mentori.

 

Peter J. Leithart

Jonathan Franzen își începe recenzia din New York Times despre cartea lui Sherry Turkle “Reclaiming Conversation” prin descrierea unicității lui Turkle în spațiul comentatorilor culturii tehnice: Ea este un sceptic care pe vremuri era credincioasă, un psiholog clinic printre cei plătiți pentru a face reclamă ascunsă industriei, și storcătorilor manuali, un empiricist printre cei care fac anecdote, un moderat printre extremiști, un realist printre fanteziști, un umanist dar nu un Ludit; adică un adult.

Ca adult, Turkle nu aprobă infantilizarea relațiilor pe care tehnologia o permite, relația “mai curată, mai puțin riscantă, mai puțin solicitantă” pe care o putem avea cu roboții de dincolo de ecran. Ea este consternată de viteza cu care “obținem senzația că ni se arată interes, și, în mod similar, preferăm sentimentul de comunitate pe care  media socială ne-o oferă, pentru că ea vine fără riscurile și angajamentele unei comunități reale”. Este un fel de mizantropie aplicată, “o adâncă dezamăgire legată de ființele umane, care au defecte și care sunt uituce, au nevoi, și sunt imprevizibile, în feluri în care mașinăriile nu sunt gândite să fie”. Cu ajutorul tehnologiei nu mai avem nevoia de-a ne implica în plictiseala lăsată peste o discuție reală, și, în cuvintele lui Turkle, “în bucățele mărunte, ca și cum ne folosim de ele ca părți de rezervă pentru a ne sprijini personalitățile fragile”.

Adulții conversează, și la aceasta ne îndeamnă Turkle, în special în familii, unde crede ea că ar fi în declin comunicarea: “Potrivit tinerilor intervievați de Turkle, cercul vicios funcționează după cum urmează: părinții le cumpără copiilor telefoane. Copiii nu pot să distragă atenția părinților de la telefoane, așa că acești copii se refugiază în aparatele lor. Apoi, copiii sunt absorbiți de telefon, iar părinții se folosesc de acest fapt pentru a sta, ei înșiși,  cât mai mult pe telefon”.

Turkle îi blamează pe părinți, și le cere să pună capăt acestui ciclu: “Cel mai realist mod de a bloca acest ciclu este cel prin care părinții își reiau responsabilitatea de a fi mentori”.

Apărut inițial la adresa https://www.firstthings.com/blogs/leithart/2015/10/talking-like-grownups, și publicat cu permisiunea autorului.

 

Imaginea: Lăsați copiii să vină la Mine, de Jacob Jordaens (1593-1678). Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Jacob_Jordaens