Despre multiculturalism

Fragment din articolul Europa și nemulțumirile sale, de Papa Benedict al XVI-lea. Articolul complet îl găsiți pe site-ul Revistei Creștine.

Nu vreau să fac referire la dezbaterile complexe din ultimii ani, ci să evidenţiez o problemă fundamentală pentru toate culturile: respectul pentru ceea ce este sacru pentru un anumit grup, în special respect pentru cel mai sacru dintre toţi, Dumnezeu, respect pe care ne aşteptăm să-l găsim şi în rândurile celor care nu cred în Dumnezeu. Atunci când, în cadrul unei societăţi, acest respect este încălcat, se pierde un lucru esenţial. Slavă Domnului că în societatea europeană din prezent, oricine batjocoreşte credinţa lui Israel, imaginea lui Dumnezeu sau simbolurile acestei credinţe, este amendat. Acelaşi lucru se aplică în cazul persoanelor care batjocoresc Coranul şi credinţa islamului. Dar, atunci când vorbim despre Iisus Hristos şi despre ce este sfânt pentru creştini, libertatea de expresie este cel mai de preţ avut. În vest avem de-a face cu o ură de sine aproape patologică.

Este lăudabil că Vestul încearcă să fie mai deschis, mai înţelegător faţă de valorile străinilor, dar şi-a pierdut capacitatea de iubire de sine. Îşi percepe propria istorie ca fiind distructivă şi demnă de dispreţ; nu mai este capabil să perceapă măreţia şi puritatea. Europa are nevoie de o nouă acceptare de sine, o acceptare de sine critică şi umilă, dacă îşi doreşte cu adevărat să supravieţuiască.

Multiculturalismul, atât de promovat, poate uneori să conducă la negare şi abandon, la îndepărtarea faţă de sine.

Multiculturalismul ne învaţă să respectăm ce este sacru pentru ceilalţi, dar nu putem face asta decât dacă nu ne îndepărtăm de ceea ce este sacru pentru noi, Dumnezeu. În ceea ce-i priveşte pe ceilalţi, este datoria noastră să cultivăm în propria persoană respectul faţă de ceea ce este sacru şi să arătăm că Dumnezeul revelat – Dumnezeul care simte compasiune faţă de săraci, sărmani, văduve şi orfani, străini; Dumnezeu care este atât de uman încât El Însuşi s-a întrupat şi a devenit om, un om care a suferit şi care prin suferinţa Sa alături de noi a dat speranţă şi demnitate suferinţei noastre.

Dacă nu ne vom accepta propria moştenire în ceea ce priveşte lucrurile sfinte, vom nega identitatea Europei şi nu vom putea oferi altora serviciile corespunzătoare. Pentru alte culturi, noile tendinţe ale Vestului par extrem de ciudate. Aceştia sunt convinşi că o lume fără Dumnezeu nu are niciun viitor. Astfel, multiculturalismul înseamnă să ne redescoperim.

Nu ştim care va fi viitorul Europei. Trebuie să fim de acord cu Toynbee, şi anume că soarta unei societăţi depinde întotdeauna de minorităţile sale creative. Credincioşii creştini ar trebui să se considere o astfel de minoritate creativă, şi să ajute Europa să-şi redescopere moştenirea pentru a se putea consacra serviciului omenirii.

 

Articolul în lb. engleză îl puteți citi la adresa http://www.firstthings.com/article/2006/01/europe-and-its-discontents. Articol apărut inițial la adresa: http://www.firstthings.com/article/2006/01/europe-and-its-discontents. Tipărit cu permisiunea editorilor.