Căsătoria între persoane de acelaşi sex şi Opţiunea Benedictină Mormonă

de Tom Stringham 11 . 10 . 15

Mormonii se pricep să ţină lumea ca pe jar. Cu o săptămână în urmă, politica lor era asemănătoare liberalilor în ceea ce priveşte conservatorismul religios referitor la sexualitate. Luna trecută apostolul mormon Dallin H. Oaks a surprins pe membrii bisericii criticându-l, deschis, pe dispreţuitorul funcţionar public din Kentucky Kim Davis, şi, în cursul aceluiaşi an, biserica a sponsorizat compromiterea legislaţiei în Utah prin combinarea protejării libertăţilor religioase cu măsurile anti-discriminare solicitate de activiştii LGBT (lesbian, gay, etc.)

După care, săptămâna trecută, s-au făcut publice două schimbări majore întreprinse de liderii religioşi în politica bisericii pentru liderii locali. Conform noii politici, un mormon care intră într-o căsătorie legală între persoane de acelaşi sex este renegat şi nevoit să înfrunte disciplina bisericii care, cel mai probabil, înseamnă excomunicarea. Mai mult, biserica interzice acum binecuvântarea, botezul şi acceptarea copiilor cu părinţi de acelaşi sex, indiferent dacă perechea homosexuală are custodie totală. La vârsta de 18 ani aceşti copii au dreptul să se alăture bisericii doar dacă nu mai locuiesc în aceaşi casă cu părinţii homosexuali, se dezic practicilor cohabitării sau căsătoriei persoanelor de acelaşi sex şi dacă primesc permisiunea Mai Marelui bisericii.

Noile reguli sunt stricte, şi este dificil de spus cum ar putea fi mai stricte de atât. Liderii bisericii au considerat oportun să pună capăt practicilor sexuale într-un mod ce nu poate să treacă neobservat. Cu atât mai mult cu cât toate aceste schimbări drastice au fost implementate după aparenta relaxare a publicului în ceea ce priveşte practicile sexuale.

La început este greu să stabilim legătura. Tendinţa compromisului căsătoriei, pe de o parte, şi noile restricţii pastorale drastice vis-a-vis de cuplurile de acelaşi sex şi copiii rezultaţi din asemenea căsătorii pe de alta, par să fie mişcări total opuse.

Totuşi, între cele două există o legătură sub forma Opţiunii Benedictine Mormone. Compromisul legislativ din Utah, îndepărtarea de Kim Davis şi reacţia blândă a bisericii la Obergefell (proces de referință a Înaltei Curți din SUA, în care s-a decis cu un raport de 5 la 4 că dreptul fundamental de a se căsători le este garantat și cuplurilor de același sex, n.tr.), toate acestea corespund criteriilor definite de Rod Dreher (din câte îmi dau seama) pentru retragerea strategică fără ne-asumare, ne-implicare. De asemenea, noile sancţiuni pentru cuplurile de acelaşi sex reprezintă un exemplu excelent de separare culturală şi reînnoire morală în interiorul grupului ce are ca scop implementarea Opţiunii.

Diferenţa dintre Opţiunea Benedictină Mormonă şi prototipul lui Dreher este că prima se dezvoltă de sus în jos, nu invers. Acest lucru era de aşteptat din partea mormonilor ai căror lideri i-au mai condus către pustietate şi înainte. Urmarea profeţilor ar putea fi o modalitate foarte bună de a înainta – există tendința ca să le lipsească congregațiilor locale structura necesară pentru implementarea schimbărilor radicale.

Având în vedere discuţia Opţiunii ar trebui să ne punem următoarele întrebări: creştinii care nu sunt mormoni au uitat să caute un Benedict? Și sunt oare mormonii cei care conduc în prezent?

Articol apărut inițial la adresa: http://www.firstthings.com/blogs/firstthoughts/2015/11/same-sex-marriage-and-the-mormon-benedict-option. Tradus și publicat cu permisiunea editorilor.

 

Bibliografie în limba engleză:

Gardeners-knights-benedict-option

Neo-anabaptists-benedict-option

Traditional_religious_life_the_real_benedict_option