Paralele între Evanghelia după Ioan și Ezechiel

Peter J. Leithart

Evanghelia după Ioan diferă, în multe privințe, de celalalte evanghelii, cele „sinoptice”. Ioan începe cu prologul maiestuos care nu are nici un corespondent în celelalte evanghelii. Amintește nu o dată că Iisus este un exorcist, ține evidența multor vizite pe care Iisus le-a făcut la Ierusalim, plasează curățirea Templului la începutul cronologiei cărții, înregistrează lungile discursuri ale lui Iisus și nimic nu pare să fie o parabolă.

Savanții au formulat mai multe explicații probabile. Brian Peterson, în John s use of Ezekiel, crede că utilizarea bogată a imaginilor, structurilor și temelor din profețiile lui Ezechiel explică multe din anomalii, deși nu pe toate. Lista paralelismelor lui Peterson este impresionantă: el vede un paralelism:

  • între Prolog și vedenia vehiculului din Ezechiel;
  • între curățirea Templului și viziunea lui Ezechiel în care Dumnezeu părăsește Templul pângărit;
  • între acuzațiile aduse păstorilor falși și discursul lui Iisus despre Bunul Păstor;
  • între repetatele declarații ”Eu sunt” făcute de Iisus și refrenul „Veți cunoaște că Eu sunt Domnul” din Ezechiel
  • între discursul Iisus-vița și Ezechiel 15
  • între reînsuflețirea pascală din Ioan 20 și viziunea oaselor uscate din Ezechiel
  • între învierea lui Iisus ca noul templu, și viziunile cu noul templu din Ezechiel 40-48.

 

Peterson susține că este vorba despre un paralelism structural fundamental. Ezechiel, spune el, este organizat în două mari secțiuni (capitolele 1-24 și 25-48), fiecare dintre ele incluzând momente profetice majore: vviziunea vehiculului (cap. 1-3), plecarea lui Dumnezeu (cap. 8-11), oasele uscate (cap. 37), și noul Templu (cap. 40-48). Conform lui Peterson, „Ioan era conștient de importanța acestor viziuni și și-a structurat Evanghelia în jurul mesajului teologic legat de viziunile lui Ezechiel. Astfel, primele două episoade vizionare ale lui Ezechiel sunt legate de prima perioadă a lucrării publice a lui Iisus (Ioan 1-12), în timp ce ultimele două viziuni ale lui Ezechiel sunt evocate în ultima parte a evangheliei, cunoscută ca Discursurile de rămas bun, precum și scena de după Înviere (Ioan 13-21)”.

Plasarea și concentrarea lui Iisus asupra „acțiunii de la Templu” (Ioan 2) a dat naștere la multe discuții. De ce are loc la începutul lucrării lui Iisus, și nu la sfârșit, ca în evangheliile sinoptice? Din nou, Peterson crede că paralelismul cu Ezechiel ne-ar ajuta să rezolvăm problema: „Structura de bază a viziunii lui Ezechiel din capitolele 8-11 este următoarea:

  1. Ezechiel vine la Templu și vede urâciunile de acolo(Ezech. 8)
  2. Are loc punerea în scenă a judecății (Ezech. 9)
  3. Slava lui Dumnezeu/ kābôḏ părăsește Templul (Ezech. 10)
  4. Rezultă distrugerea simbolică a orașului ca urmare a faptului că Slava lui Dumnezeu părăsește orașul(Ezech. 11:23)

Acțiunea lui Iisus din Templu urmează același tipar: El vine la Templu, vede cum este spurcat acel loc de către cei care fac acolo afaceri, avertizează asupra faptului că Templul va fi distrus, și apoi pleacă. Ca în Ezechiel, plecarea lui Iisus de la Templu a fost făcută în mai multe trepte: „În Ioan 2:22, pericopa curățirii Templului se termină cu sugestia că Iisus ar fi părăsit Templul… Ultima apariție a lui Iisus la Templu este în Ioan 10, dar aici se termină prin scoaterea Lui afară din cauza necredinței poporului, și din cauza încercării lor de a-L ucide cu pietre (Ioan 10:31-39, 8:59). Respingerea de către popor a lui Iisusși Dumnezeu în cele două relatări din Ezechiel are ca efect părăsirea de către Dumnezeu a Templului. Mai mult decât atât, Dumnezeu se așază pe un deal înafara Ierusalimului pentru a condamna Ierusalimul, pe când Iisus este crucificat înafara orașului (Ioan 19:17-20), ceea ce va atrage repercusiuni de judecată, atât fizică, cât și spirituală. Deci, scena curățirii Templului începe procesul etapizat al părăsirii de către Iisus a Templului, al cărei final este chiar înaintea crucificării, și anume, distrugerea templului trupului Său (Ioan 2:19).

Discursurile și faptele lui Iisus din Săptămâna Patimilor, cât și după Înviere, urmează aceeași secvență din Ezechiel. Rugăciunea lui Iisus pentru unitate este legată de profeția lui Ezechiel despre faptul că cele două bucăți de lemn ale lui Israel și Iuda vor fi unite, și, așa cum am mai spus, Ioan se bazează pe Ezechiel 37 când suflă Duhul pe discipoli: „Ioan se bazează pe ilustrațiile acestea, și aici le dă o viață nouă, momentul în care discipolii și biserica devin noul Israel, și sunt, acum, împuterniciți să fie beneficiarii lucrării complete, cea care a fost începută de lucrarea lui Iisus. Săptămâna Patimilor a evidențiat glorificarea completă a lui Iisus, ceea ce a dat posibilitatea de a insufla lucrarea regenerativă a crucii.”

Peterson admite că viziunile finale ale lui Ezechiel nu sunt descrise detaliat în Ioan, și susține în mod corect că ceea ce îi lipsește Evangheliei lui Ioan din forma lui Ezechiel este completat în Apocalipsa: ”În timp ce Ioan îi lasă pe discipoli cu așteptarea revenirii din cer a lui Iisus (Ioan 14:1-3, 21:23), în Apocalipsa autorul reia conceptul, și îl transformă în realitate eschatologică. Portretul lui iisus realizat de Ioan ca împlinire în sens eshatologic a capitolelor 40-48 din Ezechiel nu este finalizat în cea de-a patra Evanghelie. Apocalipsa va trata, însă, acest subiect în detaliu.”

Acesta este un studiu care aduce lumină asupra cercetării celor două cărți. Ca întotdeauna, câteva dintre paralele sunt mai convingătoare decât altele. În câteva ocazii, Peterson vede paralele între Ioan și Ezechiel, care ar putea să se potrivească la fel de bine cu Ioan și cu orice alt profet veterotestamentar. Peterson mai spune că nu există nicio anticipare a crucii în Ezechiel. Ca să fim corecți, într-adevăr nu există nicio prezicere explicită, și nici nu este vorba despre Robul care suferă. Dar putem recunoaște aceste elemente, dacă recunoaștem că Iisus este atât Israelul adevărat, cât și Templul adevărat. Ca Templu, a fost demolat, purtând mânjirea templului lui Israel. Ca Israel, intră în mormântul poporului Său, în așa fel încât Tatăl să Îi poată insufla Duhul care îi va readuce oasele moarte la viață, și să Îl facă Duh dătător de viață.

 

Apărut inițial la adresa http://www.firstthings.com/blogs/leithart/2015/11/ezekiel-in-johns-gospel. Tradus cu permisiunea autorului.