Ce am învăţat de la căţelul meu despre jertfa lui Hristos

Editorialul numărului 4

Nu eram cine ştie ce interesat de animale până când, acum trei ani, fiica mea a primit-o în dar pe Nora, un Bichon Maltese. Nici eu, şi nici soţia mea n-am fost prea încântaţi de căţel, având în vedere că Nora prinsese obiceiul de a uda covoarele. În loc să înveţe regulile casei noastre, noi am fost cei care au trebuit să adapteze totul pentru ca Nora să se poată obişnui cu viaţa din căminul nostru.

Cu toate acestea, Nora este un animăluţ adorabil. În fiecare dimineaţă este extrem de bucuroasă când copiii, şi mai ales soţia mea, se ridică din pat şi coboară scările. Să fiu sincer, de multe ori mi-a părut rău că ajunsesem să compar bucuria Norei la vederea membrilor familiei cu propria mea bucurie în situații similare. De asemenea, când nu putea ajunge la mâinile noastre, se învăţase să lingă aerul. Îşi exprima sentimentele într-un mod foarte direct, lucru extrem de emoţional.

Dar Nora nu este doar un animal de casă perfect, iubitor şi ascultător. Când ştie că plecăm undeva cu maşina fără să o luăm cu noi, îşi pregăteşte răzbunarea. Intră în bucătărie, scoate hârtiile din coşul de gunoi şi face mizerie în living. Odată am luat-o cu noi, dar am lăsat-o în maşină pentru că locul în care mergeam nu permitea accesul cu animale. Nora n-a înţeles asta, astfel că la întoarcere am observat că udase scaunul şoferului. A fost interesant să descopăr cum păcatul nu a afectat doar oamenii, ci şi animalele. Probabil aceasta este explicaţia violenţei între animale, şi nu mă refer la cele din sălbăticie, ci la animalele de companie.

Dimineaţa, pe când citeam pasaje în ebraică din Vechiul Testament, am aflat cu uimire că norah din Psalmi, cuvânt care se referă la Dumnezeu, înseamnă „înspăimântător”, „cumplit”. Dragul nostru animal de companie alb nu este deloc aşa. Cuvântul „violenţă” nu există în dicţionarul ei. De obicei, când eu şi copiii ne hârjonim, începe să latre, de fiecare dată când mă prefac că sunt violent. Sau probabil înţelege că este doar un joc, şi latră din cauză că nu este şi ea implicată. Şi, da, este geloasă. Nu-i place când mângâiem pisica, şi uităm de ea. Nora vrea să fie întotdeauna pe prim plan, ea şi nimeni altcineva.

Că tot veni vorba despre pisici sau alte animale …nu vreau să fiu greșit înţeles. Nu petrec mai mult de 10 minute pe zi navigând pe Facebook, dar când stau şi urmăresc videoclipurile cu animale, ceea ce m-a impresionat cel mai mult, în ultimile luni, este cum tot felul de animale, papagali, maimuţe, urşi, adoră să interacţioneze. Au propria lor personalitate. Cu mai mult de 20 de ani în urmă, papagalul prietenului meu a murit, şi el a fost devastat. N-am reuşit atunci să înţeleg de ce, dar acum ştiu. Animalele nu pot vorbi dar, suprinzător pentru unii oameni, nu sunt doar o bucată de carne. Ele pot fi, ca Nora, fericite, adormite, obosite, triste, răzbunătoare, zgomotoase, înfometate, însetate, bolnave şi aşa mai departe. Nora nu a avut pui până acum, dar sunt convins că atunci când va fi mamă va avea instinct matern, îşi va îngriji puiii, îi va hrăni şi, la nevoie, va încerca să-i protejeze.

De ce vă spun toate acestea?…. Nu, nu vreau să conving pe nimeni că animalul meu de companie va ajunge în rai. Las acest lucru pe seama înţelepciunii perfecte a lui Dumnezeu.

Ceea ce vreau însă să spun este că zilnic, milioane şi milioane de creaturi sunt ucise pentru ca oamenii să le consume carnea. Aceste fiinţe, indiferent dacă vorbim despre vite, pui, păsări de toate felurile, iepuri, porci, peşti – şi multe altele – îşi pierd vieţile sub cuţitul omului şi ajung hrană pentru populaţie. Pentru ca noi, locuitori ai pământului să putem mânca şi trăi, alte fiinţe îşi pierd dreptul la viaţă, nu se mai bucură de razele soarelui, de gustul mâncării, de mângâierea stăpânilor. Din nefericire, păcatul originar a adus moartea tuturor animalelor pe care le sacrificăm zilnic pentru a supravieţui.

Şi, mai interesant de atât, aceste gânduri m-au ajutat să înţeleg mai bine moartea lui Hristos pentru umanitate. Pentru ca noi să putem trăi, El a trebuit să-şi piardă viaţa.