Nimeni nu are dreptul să primească răspuns la orice întrebare

Proverbe 26:4 – Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni și tu cu el.

Nebunul nu merită să i se răspundă. Nu are rost să îți pierzi vremea cu el, răspunzându-i întrebărilor prostești sau batjocoritoare. Ascultă de sfatul înțelepciunii și al adevărului, și nu acorda atenție ignoranței, sau insolenței sale înțepate. Nimeni nu are dreptul să primească răspuns la orice întrebare – acesta este un privilegiu pentru cei care caută adevărul.

Este greșit să ai dezbateri cu un nebun. El nu este vrednic să cunoască sau să primească adevărul. Înțelepciunea este prea valoroasă, ca să o irosești cu el. Înțeleptul ar trebui să își folosească altfel timpul. Chiar și a aduce argumente este o patimă firească. Din acest motiv, este un păcat să ai discuții cu oamenii care nu dovedesc că posedă un caracter și un comportament frumos.

Trebuie să le spui doar atât, cât să îi închidă gura; orice, în plus, este nesăbuință și păcat din partea ta: Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înțelept, Prov. 26:5. Nebunul nu merită să fie onorat: Cum nu se potrivesc zăpada vara și ploaia în timpul secerișului, așa nu se potrivește slava pentru un nebun (Prov. 26:1), și doar o pedeapsă fizică l-ar ajuta cu adevărat: Biciul este pentru cal, frâul pentru măgar, și nuiaua pentru spinarea nebunilor (Prov. 26:3). Ajutându-l să înțeleagă că nu are dreptate, ai șanse să îl ajuți să își infirme teoriile. Adevărul nu respinge pe nimeni, dar nici nu este obligat să piardă vremea cu oricine.

Dacă dezbați adevărul cu un nebun, va disprețui cuvintele tale înțelepte, și va ridiculiza vorbele tale: Nu vorbi la urechea celui nebun, căci el nesocotește cuvintele tale înțelepte (Prov. 23:9). Vei dezonora adevărul, dacă îi dai acestuia ocazia să îl batjocorească și să îl blameze. El va răstălmăci apoi cuvintele tale, și le va folosi împotriva ta, pentru că inima lui este stricată din cauza urii și a violenței : Căci asupritorul nu va mai fi, batjocoritorul va pieri, și toți cei ce pândeau nelegiuirea vor fi nimiciți: cei ce osândeau pe alții la judecată, întindeau curse cui îi infruntau la poarta cetății și năpăstuiau fără temei pe cel nevinovat (Isaia 29:20-21). De aceea lasă-l în pace.

Iisus Hristos a confirmat spusele lui Solomon din acest proverb, spunând: Să nu dați câinilor lucrurile sfinte și să nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare și să se întoarcă să vă rupă (Matei 7:6). El i-a mustrat deseori pe farisei, saduchei, scribi, învățători ai Legii, dar a evitat orice ciondăneală nebunească cu ei.

Poți spune că e prea dur… Iisus i-a numit câini și porci – animale care simbolizează cruzimea și lăcomia egoistă, pe lângă multe alte caracteristici urâte. Când I s-a atras atenția că i-a jignit pe farisei, El l-a spus ucenicilor: Lăsați-i: sunt niște călăuze oarbe; și când un orb călăuzește pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă (Matei 15:14).

Dar cum îți poți da seama cine e nebun? Ușor.

Ascultă-l cum vorbește: nu pe buzele lui vei găsi știința (Prov. 14:7), și urmărește-i comportamentul: Copilul lasă să se vadă încă din faptele lui dacă purtarea lui va fi curată și fără prihană (Prov. 20:11).

Nebunul vorbește mult, se delectează cu propriile idei, se mânie repede, întotdeauna găsește scuze pentru comportamentul său, nu îi apreciază pe cei din jur, preferă să îi învețe pe alții în loc să fie el învățat, dezbate orice subiect, respinge autoritatea/autoritățile, și vorbește urât. Un nebun nu are principii de viață conform Bibliei, și nici nu are roade spirituale, cele care sunt dovada înțelepciunii adevărate.

Ego-ul tău ar vrea să aibă ultimul cuvânt, dorind să îl convingi folosind argumente, sau speri că dragostea va învinge, și nu vezi riscul la care te expui: Nu vă înșelați: „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune” (1Cor. 15:33), Și robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toți, în stare să învețe pe toți, plin de îngăduință răbdătoare, să îndrepte cu blândețe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăința, ca să ajungă la cunoștința adevărului; și, venindu-și în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinși ca să-i facă voia (2Tim 2:24-26). Există deci un pericol la care te expui intrând în vorbă cu oamenii din această categorie, așa că Apostolul Pavel ne-a avertizat să nu ne lăsăm atrași de acest pericol: Unii, fiindcă s-au depărtat de aceste lucruri, au rătăcit si s-au apucat de flecării (1Tim. 1:6), ferește-te de flecăriile lumești și de împotrivirile știintei, pe nedrept numite astfel (1Tim. 6:20), Adu-le aminte de aceste lucruri si roagă-i fierbinte, înaintea lui Dumnezeu, să se ferească de certurile de cuvinte, care nu duc la alt folos decât la pieirea celor ce le ascultă. Caută să te infățișezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie rușine și care împarte drept Cuvântul adevărului. Ferește-te de vorbăriile goale și lumești; căci cei ce le țin vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu. Și cuvântul lor va roade ca cangrena. (2Tim. 2:14-17), Ferește-te de întrebările nebune și nefolositoare, căci știi că dau naștere la certuri (2Tim. 2:23). Cei care te vor mustra pentru că nu ai intrat în discuție cu nebunii sunt și ei o categorie de nebuni.

Răspunsurile și adevărul nu sunt un drept, ci sunt privilegiul celor care respectă condițiile date. Când oamenii nu au atitudinea corectă față de adevăr, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, care îi va pierde: Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne și puteri mincinoase și cu toate amăgirile nelegiuirii, pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiți. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună, pentru ca toti cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiți. (2Tes. 2:9-12). Ar trebui să îi mulțumești lui Dumnezeu acum și în vecii vecilor pentru că te-a ales să crezi în adevăr : Noi însă, frați preaiubiți de Domnul, trebuie să mulțumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfințirea Duhului și credința adevărului (2Tes. 2:13).

 

 

 

 

Publicat cu permisiunea autorului. Articolul a apărut inițial la adresa http://www.letgodbetrue.com/proverbs/commentaries/26_04.php.