Oul dogmatic II/ septembrie 1999

Eduard Orășanu, septembrie 1999

„Urâțica” și „Prostuța” s-au supărat: Noi credeam că îți facem un bine, trebuia să te prevenim…

Facerea de bine nu înseamnă a pune sârmă ghimpată între mine și aproapele meu, nu înseamnă a reteza drumurile apropierii de el.

„Recunoaște că sunt oameni pe care îi cunoști numai din bârfă.” Recunosc că e posibil și așa, iar dacă e așa înseamnă că pentru o clipă am fost „Urât” și „Prost”.