LIBERTATE, EGALITATE, FRATERNITATE (partea 1)

Cardinalul Jean-Marie Lustiger, Octombrie 1997

 

Scriitorii şi producătorii de filme SF au avut îndrăzneala de a înfăţişa viaţa în cel de-al treilea mileniu. Eforturile lor au avut adesea rezultate extraordinare, extrem de profitabile în domeniul divertismentului. Milioane de oameni sunt nerăbdători să plătească pentru a-şi vedea fanteziile puse în scenă într-o lume verosimilă. În mare parte vorbim despre divertisment inofensiv, însă este doar atât: divertisment.

Cu toate acestea, fanteziile şi nimicurile divertismentului n-ar trebui să ne împiedice să ne întrebăm serios care va fi situaţia oamenilor în secolul douăzeci şi unu, şi în noul mileniu. Viitorul poate fi imaginat. La fel ca rachetele în spaţiu, cultura şi civilizaţia au o anumită traiectorie; cursul lor se poate prezice în cazul în care traiectoria nu este modificată de forţe exterioare.

Desigur, istoria este marcată de surprize, atât pozitive cât şi negative, dar putem de asemenea să discernem direcţia spre care se îndreaptă mişcarea culturală, şi putem anticipa, cel puţin parţial, ce ne pregăteşte viitorul.

Daţi-mi voie să fac un exerciţiu de anticipare, referindu-mă în special la importanţa credinţei creştine – care nu este nici pe departe o forţă exterioară! – în viitorul nostru comun.

Cultura din care facem parte este definită prin cuvântul „modernitate”. Pentru a ne uşura munca, modernitatea include ceea ce în prezent numim „postmodernitate”, care poate fi de asemenea văzut ca hiper-modernitate. Originile modernităţii pot fi urmărite până la fondarea Statelor Unite ale Americii şi, în Franţa, până la Revoluţia din 1789. Sper că nu voi fi acuzat de şovinism datorită sugestiei că modernitatea s-ar putea caracteriza prin cele trei cuvinte ale motto-ului Republicii Fanceze: Libertate, Egalitate, Fraternitate. În timpul Revoluţiei această triadă a reprezentat respingerea vechiului regim şi, pentru o parte din protagonişti, respingerea culturii creştine formate în secolele precedente.

De-a lungul celor două secole de la Revoluţie s-a răspândit ideea că libertatea, egalitatea şi fraternitatea sunt de fapt printre fructele formate din tradiţia biblică şi cea creştină. Acesta este unul dintre argumentele pe care le-a repetat şi susţinut în nenumărate rânduri Papa Ioan Paul al II-lea. În predica sa din Le Bourget în iunie 1980, s-a adresat astfel poporului francez:

Ce minuni au făcut fiii şi fiicele naţiunii voastre să înţeleagă mai bine omul, şi să exprime cine este omul cu adevărat, proclamându-i drepturile inalienabile. Toată lumea ştie cât sunt de importante ideile de libertate, egalitate şi fraternitate în cultură şi istorie. De fapt, acestea sunt idei creştine. Îmi dau seama că cei care au înaintat prima dată aceste idei nu s-au gândit la pactul omului cu Înţelepciunea Eternă. Cu toate acestea au dorit să facă ceva pentru omenire.

În opoziţie faţă de doctrina marxistă, cultura – la fel ca istoria – nu reprezintă doar produsul forţelor sociale care interacţionează una cu alta. Şi cultura nu reprezintă doar un cadru ideologic, proiecţiile omului bazate pe experienţă cu scopul de a da naştere unui plan cosmic sau unui sistem de lucruri ce pot fi înţelese. Să ne amintim că pactul omului cu Înţelepciunea Eternă este cu atât mai important la finalul acestui secol în care ideologiile ştiinţifice şi raţionale au generat atrocităţi inimaginabile. Desigur, cei care au promovat aceste ideologii au pretins că o fac pentru a servi nevoilor omenirii, astfel motivându-şi crimele de o gravitate de nedescris, crime fără precedent în istoria umanităţii. Nu este suficient să afirmăm că aceste ideologii au fost duse la extrem sau că au implicat erori periculoase. Dovezile experimentale demonstrează că aceste ideologii au luat naştere din falsitate.

Cultura este în mod obligatoriu legată de libertatea şi responsabilitatea oamenilor. Folosindu-ne de inteligenţă construim o reprezentare a lumii, şi această reprezentare determină orizonturile spre care se îndreaptă civilizaţia, sau unde trebuie să se oprească. Astfel, cultura este cea care stabileşte direcţia viitorului politic, social şi economic a societăţii umane. Cultura este motorul istoriei. Cultura nu este o consecinţă incontrolabilă a descoperirilor tehnologice şi economice. Noi, oamenii, suntem responsabili de viitorul civilizaţiei şi de teoriile deterministe – indiferent dacă sunt de ordin economic, tehnologic sau biologic – acestea fiind simple eforturi de a scăpa de responsabilitate. Trebuie să avem întotdeauna în vedere că, împotriva tuturor acestor teorii, ni s-a oferit darul raţiunii.

Asta ne aduce înapoi la conceptele de libertate, egalitate şi fraternitate. În timp ce aceste cuvinte exprimă aspiraţiile ce caracterizează modernitatea, abuzul acestor cuvinte din partea celor responsabili de orori inimaginabile în acest secol, ne-ar putea determina să renunţăm la aceste idealuri. Există un risc clar ca oamenii din secolul următor să repudieze generozitatea care a inspirat aceste dorinţe, şi să se retragă de pe calea deschisă către un viitor promiţător. Ar fi păcat. Putem contribui la evitarea acestui lucru nedorit discernând şi îmbrăţişând încă de pe acum originile creştine ale dorinţelor de libertate, egalitate şi fraternitate. Creştinii pot contribui, pot lua conducerea, către un viitor plin de speranţă, recunoscând că fiecare dintre aceste aspiraţii reprezintă o modalitate de a formula întrebările pe care omul şi le-a pus când s-a confruntat cu revelaţia divină.

Fiecare dintre cele trei cuvinte a suferit de-a lungul istoriei grave modificări.

Modificarea libertăţii ne determină să ne putem din nou întrebarea din Psalmul 8 „Ce este omul?”.

Modificările egalităţii se pot repara prin întrebarea pe care discipolii i-au adresat-o lui Iisus „Cine este cel mai puternic?”.

Modificările fraternităţii reies din întrebarea adresată în parabola Bunului Samaritean „Cine este aproapele meu?”.

După cum vom vedea, urmărind aceste întrebări în contextul culturii contemporane vom descoperi misterele creaţiei, ale mântuirii şi ale glorificării.

 

Finalul părții 1.

Articol apărut inițial în revista First Things, http://www.firstthings.com/article/1997/10/002-liberty-equality-fraternity

Tradus cu permisiunea revistei amintite.