Nunta fiului de împărat, sau Ziua cea mare

Eul propriu, cutumele, cei apropiați, averea, afacerile și puzderia de ocupații cotidiene își pierd înțelesul și aura dacă devin "închisori", dacă obturează zenitul, dacă dincolo de ele nu mai percepem nimic. Ele pot fi un "conținut" de viață, o obsesie epuizantă, dar nu un sens de viață. Sensul nu e în ele. Sensul se poate manifesta în perimetrul lor, dar numai ca ceva adăugat, ca un bonus venit din afara lor, dintr-o altă dimensiune, dintr-un alt cer. A. Pleșu, Parabolele lui Iisus