Bucuria pruncului în pântece

I-a săltat pruncul în pântece (Luca 1:41) Mai mult ca un sugar la pieptul mamei, decât un embrion în pântece („ca nişte prunci născuţi de curînd”, Petru 2:2). Duhul sfânt lucrează chiar și în pruncii nenăscuți, dar aleși, printr-o anumită formă de cunoaștere mântuitoare a lui Hristos; este ceva ce se aseamănă cu credința mântuitoare a celor adulți. Mișcarea copilului nu a fost naturală, ci spirituală. De aceea, Ioan a fost sfințit încă din pântece și s-a bucurat de prezența lui Hristos din Fecioară. Sfințirea presupune justificarea, iar justificarea presupune credința. Bucuria pruncului Ioan a fost efectul credinței în Mesia. Deci copiii sunt capabili de credință, așa cum și el a fost.


Fragment din Comentariul cărții Evanghelia după Luca, de John Trapp, secolul al XVII-lea.


Revista o găsiți în toate magazinele Inmedio din România.