Categorii de gândire. Interviu cu Tedd Tripp. Partea 1.

Ce ați vrea să vedeți întâmplându-se, înfăptuindu-se în viața cuiva care a participat la conferințele dumneavoastră?

Aș vrea să văd părinți care nu controlează doar comportamentul copiilor lor, pentru că aceasta este, ca părinți, tendința lor firească, ci să ajungă la motivele pentru care copiii se poartă într-un mod neadecvat. Iată și motivul pentru care am dat titlul ”Păstorind o inimă de copil” ultimei mele cărți, pentru că inima este izvorul vieții. Cu toții recunoaștem că noi suntem formați dintr-o parte fizică, vizibilă, dar nu suntem doar niște mașini electro-chimice, ci avem și o parte, în interiorul nostru, care ne conduce, care ne dă direcție, și pe care Biblia o numește ”inimă”. Mai sunt și alte nume cu care Biblia identifică aceasta: suflet, duh, omul interior, ființa noastră interioară. Biblia ne spune că noi, oamenii, suntem motivați din interior, și trebuie să recunoaștem aceasta ca fiind înțelepciune cu adevărat. Și atunci aș vrea să îi văd pe părinți mutându-și focalizarea de pe controlul comportamentului copiilor spre inima lor, și încercând să înțeleagă fenomenele care au loc în sufletul copilului.

În primul rând să li se dea copiilor categorii de gândire prin care să își evalueze comportamentul. De exemplu: un copil de trei ani o îmbrâncește pe sora lui ca să îi ia jucăria. Reacția mea inițială ar fi să îl corectez, nu să îl disciplinez. Are doar trei ani, este impulsiv, energic, are agilitatea și dexteritatea de a lua jucăria de la ea. Nu este vorba despre un atac personal, ci dorește să ia în stăpânire acea jucărie. Pot să îi spun copilului că nu poate să ia jucăria, pentru că surioara lui se joacă cu ea și să i-o dea înapoi. Dar vreau să îi dau și categorii în care să categorizeze acel comportament. Nu vreau doar să îi spun că face un lucru rău, pentru că acel ”rău” nu are nici o semnificație pentru el. Mai bine este să îi spun că nu se poartă frumos cu sora lui, că nu o ajută pe ea, ci se ajută pe sine. În loc să o iubească pe surioara lui, se iubește pe sine. Chiar dacă are trei ani, îl învăț deja lucruri împreună cu care să crească și care să îl motiveze, pe înțelesul lui, interior. Deci cred că și copiii pot învăța să își înțeleagă inima, chiar de la vârste fragede, dacă le oferim categorii prin care să se auto-evalueze: egoism sau dărnicie, dragostea de sine sau dragoste față de alții, mândrie sau smerenie, generozitate sau dorința de câștig.

Odată cu trecerea anilor, ca părinte, voi vorbi din ce în ce mai mult despre aceste lucruri, și îl învăț cum să se uite în interiorul său, și cum să înțeleagă motivațiile sale interioare.


Revista o găsiți în toate magazinele Inmedio din România.