VOCAŢIA: DISCERNĂMÂNTUL CHEMĂRII

Dacă Sfântul Duh nu este doar un predicator care condamnă oamenii la bine sau la rău, ci şi grădinar, artist, investitor în creaţie, deoarece reînnoieşte lumea materială, nu se poate să fii mai spiritual şi să-L onorezi pe Dumnezeu mai mult dacă eşti preot, decât dacă eşti fermier, artist sau bancher.

VOCAŢIA: DISCERNĂMÂNTUL CHEMĂRII, de TIMOTHY KELLER

Fiind creştini, suntem administratorii resurselor pe care ni le dă Dumnezeu pentru a sluji comunitatea umană. Vocaţiile noastre reprezintă o cale de a face lucrarea lui Dumnezeu în lume.

Administrarea înseamnă cultivarea resurselor pentru Dumnezeu. Biblia ne învaţă că una dintre cele mai importante resurse pe care ni le-a dat Dumnezeu este reprezentată de darurile, aptitudinile, talentele şi abilităţile noastre.

Unul dintre sacramentele bisericii medievale era Sacramentul Ordinii Sfinte, care a împărţit lumea în „religios” şi „laic”. Cei care s-au dedicat complet slujirii în biserică în calitate de preoţi, călugări sau măicuţe se aflau pe o cu totul altă treaptă spirituală decât ceilalţi. Unul dintre scopurile principale ale Reformei Protestante a fost să schimbe acest punct de vedere cu învăţăturile biblice referitoare la preoţie la care să aibă acces toţi credincioşii (1 Petru 2:9). Martin Luther a insistat că toate modurile de a sluji reprezintă chemări care Îl onorează pe Dumnezeu. A fi fermier, meşteşugar sau artist însemna a avea vocaţie, chemare de la Dumnezeu, în aceeaşi măsură cu preoţii. De ce?

TOATE TIPURILE DE MESERII ÎNSEAMNĂ PARTICIPARE LA LUCRAREA LUI DUMNEZEU[1]

Dumnezeu a plăsmuit lumea creată prin Duhul Său (Gen. 1:1-3) şi continuă să o îngrijească şi să o întreţină prin Duhul Său (Ps. 104:30), udând-o şi îmbogăţind-o (Ps. 65: 9-13) hrănind şi satisfăcând nevoile fiecărei fiinţe (Pss. 145:15-16 şi 147: 15-20). Într-adevăr, însuşi scopul mântuirii este restaurarea masivă şi finală a creaţiei materiale (Rev. 21-22). Dumnezeu îşi iubeşte atât de mult lumea creată încât şi-a trimis propriul Fiu să o izbăvească. Această lume este un bun în sine; nu reprezintă doar un teatru temporar pentru salvarea individuală.

Dacă Sfântul Duh nu este doar un predicator care condamnă oamenii la bine sau la rău (Ioan 16:8-11: Şi cînd va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata. În ce priveşte păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine; în ce priveşte neprihănirea:fiindcă Mă duc la Tatăl, şi nu Mă veţi mai vedea; în ce priveşte judecata: fiindcă stăpînitorul lumii acesteia este judecat.; 1 Tes. 1:5: În adevăr, Evanghelia noastră v’a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfînt şi cu o mare îndrăsneală.) ci şi grădinar, artist, investitor în creaţie, deoarece reînnoieşte lumea materială, nu se poate să fii mai spiritual şi să-L onorezi pe Dumnezeu mai mult dacă eşti preot, decât dacă eşti fermier, artist sau bancher. Pentru a vă oferi doar un singur exemplu, evanghelizarea este o ocupaţie temporară pe când ocupaţia de muzician este permanentă. În noul cer şi pe noul pământ, preoţii vor rămâne fără serviciu! În cele din urmă scopul evanghelizării este de a crea o lume în care muzicienii să fie capabili să îşi ducă la capăt menirea într-un mod perfect.

TOATE MESERIILE REPREZINTĂ MODURI DE A-I SERVI PE ALŢII

Imaginaţi-vă cât ar dura să faceţi un scaun singuri. Nu numai că ar trebui să tăiaţi şi să-i daţi formă lemnului, dar ar trebui să faceţi şi uneltele. Pentru a construi unelte ar trebui să exploataţi minereul pentru a obţine metal. Ar dura luni, poate ani, să parcurgeţi toate etapele pentru a construi un scaun. Însă atunci când vă împărtăşiţi rezultatul muncii cu ceilalţi, puteţi cumpăra un scaun cu banii echivalenţi cu valoarea câtorva ore din timpul dumneavoastră şi nu luni sau ani de efort. Chiar dacă aţi vrea să faceţi scaunul singuri, puteţi cumpăra unelte construite de altcineva.

Toate meseriile, conform învăţăturii de la Dumnezeu, reprezintă slujire. Prin muncă ne îmbogăţim reciproc şi devenim din ce în ce mai interconectaţi. Atunci când creştinii prestează muncă „laică, funcţionează ca sarea şi lumina în lume” ( Matei 5:13-16). Agricultura şi mediul afacerilor, îngrijirea copiilor şi dreptul, medicina şi muzica – toate aceste tipuri de muncă susţin, cultivează, îngrijesc lumea pe care Dumnezeu a creat-o şi pe care o iubeşte. Suntem cu toţii preoţi (predicatori) pentru comunitatea umană în numele lui Dumnezeu.

Munca înseamnă să iei materia primă a creaţiei şi să o dezvolţi pentru binele celorlalţi. Muzicienii iau ca materie primă sunetul şi aduc arta în vieţile noastre. Fermierii iau pământul şi sămânţa ca materie primă şi ne oferă mâncare. Acest lucru înseamnă că suntem slujitorii lui Dumnezeu prin munca noastră nu doar când participăm la slujbe sau vorbim direct cu Iisus ci şi atunci când pur şi simplu ne facem treaba. Un muzician îl slujeşte pe Dumnezeu când crează muzică minunată, nu doar atunci când cântă despre venirea lui Iisus.

ORICE MUNCĂ SE BAZEAZĂ PE DARURILE DE LA DUMNEZEU

Isaia 28:24-29 spune: „cel ce ară pentru a planta” şi „a netezit suprafaţa … nu pune oare el grâul la locul lui, orzul într-un loc deosebit şi alacul pe margini? Dumnezeu l-a învăţat să facă aşa, EL i-a dat aceste învăţături … Şi lucrul acesta vine de la Domnul oştirilor, minunat este planul Lui şi mare este înţelepciunea Lui.” Isaia ne învaţă că oricine devine un fermier priceput este învăţat de Dumnezeu. În Isaia 45:1 citim despre Cirus, un rege păgân pe care Dumnezeu l-a uns cu har şi pe care l-a ales pentru a conduce. Acest lucru este remarcabil. Ne învaţă cum Duhul lui Dumnezeu poate pregăti oamenii pentru muncă – chiar dacă aceştia nu cred şi nu sunt în contact direct cu El. Dumnezeu oferă înţelepciune, curaj şi putere de înţelegere oamenilor care îşi fac treaba bine.

Într-adevăr, Iacov 1:17 spune că: „Orice dar desăvârşit este dat de sus … pogorându-se de la Tatăl luminilor cereşti.” Asta înseamnă că orice dovadă de bunătate, înţelepciune, dreptate şi frumuseţe – indiferent din partea cui vine – este dată de Dumnezeu. Reprezintă un „dar”, deci este o formă de har, chiar dacă nu este Harul Mântuirii. Cu alte cuvinte Dumnezeu dă tuturor oamenilor (nu doar creştinilor) talente şi abilităţi care îi pregătesc să servească umanitatea prin diferite moduri de a munci.

Biblia ne vorbeşte şi despre daruri spirituale (Ep. 4, Rom. 12 şi Cor. 12-14) care se referă la abilitatea de a-i sluji pe alţii în numele lui Iisus.[2] Oamenii au fost creaţi după imaginea lui Dumnezeu, astfel creştinii au talente naturale şi dat fiind ca oamenii sunt însufleţiţi de Sfântul Duh, aceştia au daruri spirituale care le permit să slujească în şi în afara bisericii. Nu este întotdeauna uşor sau necesar să distingem între talentele naturale şi darurile spirituale din moment ce toate vin de la Duhul Sfânt. De exemplu, în Exod 31:1-4, citim despre cum Bețaleel a primit „de la Sfântul Duh îndemânare, pricepere şi şiinţă pentru tot felul de lucruri meşteşugite – să creeze modele artistice.” În Noul Testament nu apare nicio menţiune despre darul artei în listele referitoare la darurile spirituale, însă, putem vedea că darul artei vine de la Dumnezeu (Iacov 1:17 spune că trebuie să vină de la Dumnezeu). În piesa şi filmul Amadeus, personajul Salieri descrie muzica sublimă a lui Mozart ca fiind „vocea lui Dumnezeu.” Are dreptate.

SĂ ÎŢI CUNOŞTI MUNCA

Cum funcţionează asta în cazul credincioşilor creştini? În primul rând, un creştin trebuie să aibă în vedere ambele întrebări: Cum m-a chemat Dumnezeu şi cum m-a pregătit pentru cariera mea? Şi cum mă cheamă Dumnezeu să slujesc în şi prin biserică?

În câteva cazuri rare, unele persoane fac carieră din slujirea bisericii cu normă întreagă şi astfel coincid răspunsurile date celor două întrebări. Cu toate acestea, în unele cazuri, creştinii trebuie să răspundă separat la aceste întrebări. Uneori ceea ce fac conform chemării „laice” este similar cu ceea ce ar face într-o biserică. Poţi fi profesor sau strateg sau artist în afara bisericii, şi să foloseşti aceleaşi abilităţi şi în interiorul acesteia. În alte cazuri, ai putea descoperi că Dumnezeu te-a chemat să faci lucruri total diferite în interiorul bisericii faţă de lucrurile pe care le faci în lume. Un bancher ar putea fi un minunat profesor de duminică pentru copii.

Indiferent de situaţie, eu propun întotdeauna o metodă formată din trei etape pentru a descoperi o chemare, pentru munca laică, bisericească sau orice altceva. Pentru a identifica o chemare luaţi în calcul trei factori: Afinităţi, Abilităţi şi Oportunităţi.[3]

  1. AFINITĂŢI: CU CARE DIN „NEVOILE OAMENILOR” REZONEZ?

Contrar celor ce reies din multe cărţi despre darurile spirituale, nu începeţi cu propria persoană. Nu începeţi cu un inventar abstract a darurilor şi abilităţilor de a vă discerne aptitudinile proprii. Testele de aptitudini se bazează pe experienţe din trecut şi auto-cunoaşterea dumneavoastră este limitată. Chiar dacă este una dintre modalităţile prin care Dumnezeu vă arată cum să slujiţi, vă sugerez să nu începeţi cu asta.

Mai degrabă acordaţi atenţie nevoilor concrete din comunitatea (context) din care faceţi parte. La care nevoi simţiţi că „vibraţi”? Ce probleme sau tipuri de oameni sau nevoi vă emoţionează? Referitor la ce situaţie descoperiţi o afinitate? Pavel a simţit tristeţe interioară şi tulburare când a văzut idolii Atenei (Fapte 17:16, Pe cînd îi aştepta Pavel în Atena, i se întărîta duhul la vederea acestei cetăţi pline de idoli), ceea ce l-a determinat să înceapă o muncă apologetică (Fapte 17:17, În sinagogă stătea deci de vorbă cu Iudeii şi cu oamenii temători de Dumnezeu, iar în piaţă stătea de vorbă în fiecare zi cu aceia pe cari-i întîlnea.). Este foarte important să ne începem cariera pornind de la o pasiune pentru o anumită cauză sau nevoie.

Unul dintre motivele pentru care v-am sugerat să nu porniţi de la conştientizarea propriilor abilităţi este că darurile adesea „răsar” şi ne surprind pe măsură ce slujim în diferite moduri. De exemplu, înainte de a veni în New York nu aş fi spus că am darul predicării din Evanghelie, dar acum ştiu că asta s-a datorat faptului că au trecut mulţi ani de când nu am mai fost într-un mediu în care să existe atât de mulţi ne–creştini. Darul meu de a-i „învăţa” pe alţii s-a dovedit a avea o latură religioasă pe care nu aş fi descoperit-o dacă aş fi venit în New York. New York-ul m-a ajutat să mă înţeleg mai bine. Nu am pornit de la ideea: „Am un dar pentru a predica. Unde l-aş putea folosi? Ştiu – oraşul New York!” Desigur, cu cât eşti creştin de mai multă vreme, cu atât reuşeşti să te cunoşti mai bine, astfel că eviţi asemenea surprize. Un creştin matur poate deci să urmeze metoda „celor trei factori” începând cu oricare etapă. Însă, pentru majoritatea creştinilor, este mai bine să înceapă observând nevoile oamenilor din jur.

  1. ABILITĂŢI: CARE SUNT ABILITĂŢILE ŞI DEFICIENŢELE MELE?

Este foarte important să vă analizaţi abilităţile. Mulţi oameni sunt presaţi să aleagă un mod de a sluji dar nu au o perspectivă realistă asupra propriilor abilităţi şi limite. De exemplu, îşi doresc să fie lideri deşi nu au darul de a organiza şi de a mobiliza oamenii încât să-i urmeze.

Trebuie să fim conştienţi de rolul pe care-l putem îndeplini. Ce ar trebui să faci şi ce trebuie să facă alţii? De asemenea, trebuie să avem maturitatea necesară pentru a recunoaşte cât de noi sau vechi suntem într-ale credinţei. Trebuie să ne putem da seama că harul primit nu maschează deficienţele prea bine şi din acest motiv avem nevoie de ajutorul unei echipe puternice.

Este foarte important să înţelegem că fiecare ocupaţie are nevoie de un amestec de daruri „profetic”, „preoţesc” şi „regesc”.[4] Acesta este unul dintre principalele motive pentru care să nu ne analizăm mai întâi propriile abilităţi. De exemplu, s-ar putea crede că dacă ai un dar preoţesc ar trebui să fii diacon, dar dacă toţi diaconii ar avea daruri preoţeşti ar fi un dezastru! În cazul fiecărei ocupaţii este nevoie de persoane cu viziune, de lideri, şi aşa mai departe. De aceea nu spunem că: „Toţi profeţii ar trebui să fie profesori, toţi preoţii ar trebui să aibă ocupaţii legate de milă şi justiţie şi toţi regii ar trebui să aibă îndatoriri administrative.”

  1. OPORTUNITĂŢI: CUM POT FI UTIL COMUNITĂŢII?

În primul rând nu trebuie să fim individualişti atunci când ne alegem ocupaţia. Docrina păcatului ar trebui să fie îndeajuns să vă convingă că nu ar trebui să luaţi singuri această decizie. Mai mult, Biblia ne învaţă că atunci când devenim creştini, devenim „mădulare unii altora” (Efes. 4:25 NRSV). Nu ne putem înţelege pe sine dacă nu acordăm atenţie la ceea ce pot vedea în noi fraţii sau surorile noastre. Ar putea exista oportunităţi la care nici nu ne-am gândit, dar pentru care suntem perfecţi.

De asemenea, ne supunem autorităţii liderilor noştri (Evrei 13:7, 17: Aduceţi- vă aminte de mai marii voştri, cari v’au vestit Cuvîntul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfîrşitul felului lor de vieţuire, şi urmaţi- le credinţa!) şi ar trebui să ne conformăm celor spuse de ei cu privire la nevoile bisericii. Dumnezeu ne pune într-o comunitate şi noi discernem voia Sa şi chemarea de a fi împreună.

REZUMAT

Vocaţia dumneavoastră este o parte din lucrarea lui Dumnezeu pe pământ, şi Dumnezeu ne dă resursele pentru a ajuta comunitatea din care facem parte. Aceşti factori vă pot ajuta să vă găsiţi chemarea:

Afinităţi – „Priveşte în exterior”

Afinităţile sunt moduri normale, esenţiale/ preoţeşti de a ne discerne chemarea. La care dintre nevoile oamenilor vibrez?

Abilităţi – „Priveşte în interior”

Abilitatea reprezintă modul normal, raţional/profetic de a discerne chemarea. La ce mă pricep?

Oportunităţi – „Priveşte în sus”

Oportunitatea reprezintă modul normal, organizaţional/regesc de a discerne chemarea. Care este nevoia cea mai strategică a regatului conform părerii liderilor/prietenilor?

 

Viaţa ta nu este formată dintr-o serie de evenimente puse la întâmplare. Familia, educaţia şi experienţele de viaţă – chiar până şi cele mai dureroase – te formează pentru a putea avea o ocupaţie de care nimeni altcineva nu este capabil. „Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Iisus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele” (Efes. 2:10).

Copyright C) 2007 de Timothy Keller, C)2011 de Redeemer City to City. Acest articol este adaptat dintr-o şedinţă de pregătire a liderilor organizată de Redeemer Presbyterian Church în 2007.

[1] A se înţelege că tipurile de meserii aduse în discuţie un trebuie să fie de exploatare sau lipsite de etică.

[2] Vezi Timothy Keller, “Discerning and Exercising Spiritual Gifts”(2011). gospelinlife.com.

[3] Aceste categorii sunt derivate din scrierile lui John Newton.

[4] Vezi Keller, “Discerning and Exercising Spiritual Gifts”.