Modernitatea se transformă repede în coşmar

Gelozia modernităţii faţă de tradiţie. Hybris-ul modernităţii ţine de instinctul ei totalitar, în raport cu tradiţia. Cînd modernitatea îşi propune să o înlocuiască complet, atunci răul acesteia e deplin. Apologeţii ei tind să o interpreteze totalitar, ignorînd faptul de bun- simţ că modernitatea, ca atîtea alte lucruri, este bună şi valabilă numai în datele ei. În afara acestora, ea se strică şi, aplicată strîmb, degradează. Iată un exemplu practic. În anii '60, sub impactul descoperirii fibrelor sintetice, nailonul a devenit materialul dominant al tuturor textilelor, înlocuind ca şi complet, în mod aberant, atît bumbacul, cît şi lîna. Dezastru! O uniformitate de proastă calitate ne-a stricat brusc echilibrul sudoripar şi ne-a siluit gustul estetic. De unde venea eroarea? În mod evident, prost nu era nailonul, ci ideea nătîngă de a-l substitui tuturor fibrelor tradiţionale. Eroarea se trăgea dintr-un instinct totalitar – din substituirea uniformă şi lipsită de discernămînt a tuturor fibrelor tradiţionale cu ceea ce, în mod nătîng, era numit în reclame 'fibra revoluţionară a timpurilor noastre'. [...] Modernitatea este dezastruoasă atunci cînd caută să se substituie integral tradiţiei şi este remarcabilă atunci cînd caută să o realizeze cu alte mijloace, mai lipsite de prejudecăţi. Cînd este geloasă pe tradiţie, şi îşi pune gelozia în aplicare, modernitatea se transformă repede în coşmar. Cînd uită că nu este scop şi îşi pune la dispoziţie geniul ca mijloc pentru scopuri nobile, care o depăşesc, atunci modernitatea îşi dezvăluie bunătatea ei proprie, care nu e deloc neglijabilă. Geniul propriu al modernităţii este să slujească ceea ce este înalt şi nu îi aparţine. Iar ce anume este înalt, numai tradiţia poate spune. HR Patapievici, Omul recent